Veşnicele Bucurii
Veşnicile Bucurii
O, Doamne, scump Isuse, din cerul prea sfânt
Revino pe norul alb, iaraşi acum spre pământ,
Ca să ne-ntâlnim cu Tine, acolo în slăvi cereşti,
Purtaţi pe aripi de vânt, înspre cetele îngereşti!
În sunet de trâmbiţă, şi l-al Arhanghelului glas,
Să strângi mântuiţii Tăi, ce statornici au rămas!
Şi în strigăt de cântare, ei mărire-Ţi vor aduce
C-asigurată-I salvarea prin jertfirea dela cruce.
Şi-n prea sfânta măreţie, a gloriei Tale cereşti,
Să Îţi vadă toată slava, şi c-al Tatălui Fiu eşti,
Umblând pe-ai cerului nori însotit de îngeri mii
Ce va uimi pe vrăjmaşi, în crezul că numai vii.
O, Doamne, scump Isuse, din cerul prea sfânt,
Te-aşteptăm ca să revii aici iarăşi spre pământ:
Unde căutând spre cer, copiii sinceri veghează,
Ca să vadă norul alb în privirea mereu trează!
Atunci marea întâlnire va fi scumpă şi măreaţă
Cu toţi cei ce-s mântuiţi, dela începutul lumii,
Şi-mpreun-om înţelege, că trăim o nouă viaţă
Că am spus adio morţii şi am spus adio humii!
Şi scăpaţi pentru vecie de al ei cumplit blestem
Vom reîntregi cohorta,-acelor lumi din Galaxii,
Pe care doar prin credinţă, de departe le vedem
Şi-n cântări ne-om reuni pentru veşnici bucurii!
Flavius Laurian Duverna
