Vino, Doamne!…
Vino, Doamne!…
Oh! Vino Doamne, vino mai de grabă
La poporul Tău, ce mereu se-ntreabă,
Când v-a fi venirea, pe-al cerului nor
Înconjurat de îngeri, mii de mii, in cor?
Geme-azi şi suspină, de urâciuni multe
Copiii Tăi sinceri ce vor să Te-asculte,
Zilnic varsă lacrimi pe-altarul cel sfânt
Când de strajă stau veghind la Cuvânt.
Sus pe ziduri sună, ca cetatea-ntreagă
Al trambiţei sunet, clar toţi să-nţeleagă;
Viaţa să şi-o scape, alergând prin fugă
Găsind adăpostul, doar în simpla rugă.
Oh! Vino Doamne, cei trudiţi aşteaptă
Să-mplineşti Cuvântul profetic în faptă,
Şi să-nchei lucrarea, în planul mântuirii
Ducând pe om iarăşi, în culmea fericirii.
Când viaţa eternă din nou s-o cunoaşte,
Când Edenul scump, îl vor recunoaşte,
Ca patrie-a lor scumpă, pentru veşnicie
Vor exprima mulţumirea-n plină bucurie.
Prin cântări de laudă, Te vor preamări
Şi-n imnuri preasfinte-n cor vor glăsui,
Despre-a Ta iubire, cum sus, la Calvar,
Te-ai pus Garant viu pe cruce prin har!
Flavius Laurian Duverna
