Zile de sfârşit
Zile de sfârşit
Zile de sfârşit, ne-ndeamnă
Să cercetăm, să ne-ntrebăm:
Atatea grozavii ce-nseamnă,
Pe fragilul pamant ce stăm?
Ce-nseamnă atâtea mişcări
Născând din marile oceane,
Pornind spre cele patru zări
Prin suflări tari de uragane?
Pe tot pământul, se extinde
Nenorociri ce iau amploare,
Si zone verzi ce le cuprinde
Se-aprind si ard, pustiitoare.
Şi catastrofele, îngrozitoare
Peste pământ se tot răzbună,
Scriind istoria cu-nfrigurare
Că dupa vânt…vine furtună.
Numai puterea Celui Sfânt,
Ea cotrolează, şi stopează,
Dezastrele…de pe pământ
Ce prin grăbire, înaintează.
El vrea ca-ntreaga omenire
Să poată-afla a Sa măsură,
’N-a dragostei desăvârşire
Ce-a revărsat-o, peste ură.
Căci El L-a dat pe Fiul Său,
Pe Golgota supus să moară,
Zdrobind puterea, celui rău
Astfel ca nimeni să nu piară.
De-aceea în ultima strigare
El va lucra cu Duhul Sfânt,
Ca prin putere-a Sa lucrare
Să strălucească, pe pământ.
Flavius Laurian Duverna
06 decembrie 2007
