Ziua cea mare
ianuarie 28, 2010
Ziua cea mare
Se-apropie ziua cea mare
Când Doamne iar vei veni,
Şi străluci-vei ca un soare
Şi totuşi Te-om putea privi.
Ne-om veseli să Te vedem
Când însoţit, de îngeri mii,
Vei reveni, ca să înţelegem
Că n-ai uitat pe-ai Tai copii.
La ei, vii s-aduci izbăvirea
Întrevăzută printre lacrimi,
Într-o clipă să schimbi firea
Supusă, de grozave patimi.
Se va sfârşi cu tot ce-a fost
Lacrimi şi chinuri, şi amar,
Căci scutul tare şi-adăpost
Şi piatră le-ai fost de hotar.
Pe Stâncă sus cas-au zidit
Şi n-au putut să o fărâme,
Furtuni cu ploi, ce au izbit
În ea voind ca s-o dărâme.
Ea a rămas pe Stânca tare
La temelie având credinţa,
C-odată-n ziua aceea mare
Va lua sfârşit, şi suferinţa.
Flavius Laurian Duverna
