Când codrii…
ianuarie 4, 2010
Când codrii… Când codrii lasă frunzişul Şi-ş pun an de an veşmânt, Ceva aduc din ascunzişul… Ce se revarsă prin Cuvânt. Căci în chemările-mplinite Menire-astfel desăvârşesc, Şi nezicând doru-n cuvinte, În graiul frunzelor şoptesc. Auzi, în freamătul lor dulce Din zori de zi pân’l-asfinţit, Că-n vocea stinsă la cruce, Iubirea Doamne-ai împlinit! Privind scenele-nfiorătoare, Văd […]
Comentariile sunt închise pentru Când codrii…