Atât de drag…
Atât de drag…
Atât de drag, îmi eşti Isuse
Venind aici din cerul sfânt,
Şi vorbele-n cuvinte spuse,
Îmi sunt lumină pe pământ!
Azi, ele-mi călăuzesc paşii
În viaţa care-mi e pribeagă,
Având model, pe înaintaşii,
În consacrarea lor întreagă.
Şi mă îndeamnă tot mai sus
Spre sfântul ideal al sperării,
Să pot să fiu o, scump Isus,
O perlă din lumea pierzării!
Căci ai venit prin întrupare
Să poţi s-aduci la împlinire,
Prin planul de răscumpărare
Cea mai frumoasă mântuire.
O! o mântuire nu prin fapte
Nici prin merite ale noastre,
Ce n-ar putea ca să ne salte
În sus spre cerurile albastre.
Ci-o mantuire prin dreptate
Ce-ai oferit în dreptul meu,
Cu fapte rele-n strâmbătate
Departe fiind de Dumnezeu.
Când eu nu Te cunoşteam
Tu, Neprihănire şi Sfinţire,
Prin planu-Ţi ce nu-l ştiam
Te-ai dăruit spre mântuire!
Mi-ai arătat… sus la Calvar
Pe cruce întins, şi răstignit,
Că sunt prins în al Tău har
Şi sunt salvat, sunt mântuit.
Flavius Laurian Duverna
