Sonetul Învierii
septembrie 5, 2012
Sonetul Învierii
După ce-a trecut ziua de-odihnă, cea de Sabat
În care Isus Domnul, S-a odihnit în mormânt,
Aşa după cum spusese mai-nainte prin Cuvânt
A treia zi de dimineaţă, din moarte El a înviat.
Şi când femeile în zori, s-au dus la locul sfânt
Cu mir şi miresme, ştiind că El fusese îngropat,
Au văzut mormântul gol, căci fusese desigilat
Domnul înviase, ca să fiinţeze Noul Legământ.
Murind pentru păcat a-nviat pentru neprihănire
Ca să arate lumii noastre, şi lumilor din Univers
Cât a fost de grandioasă nemărginita Sa iubire.
O, şi cât a fost de vast nemijlocitul Său demers
Pe lângă omul păcătos ca să-I acorde mântuire
În jertfa-I neprihănită, opusă muritorului invers!
Flavius Laurian Duverna
29 iunie 2012
