În pragul unui nou Mileniu
În pragul unui nou Mileniu
În pragul unui nou Mileniu
Avem în noi un candid dor,
Un dor trăit de un deceniu
Vestind Evanghelia tuturor.
E dorul scump, al libertăţii
De a vesti, în lung şi în lat,
Solia cea sfântă-a dreptăţii
Şi-a salvgardării din păcat.
În strigăte şi nu prin şoapte,
Spre răsărit, si înspre apus,
Şi către sud şi miazănoapte
Mesajul vieţii-avem de dus!
Să navigăm…peste-ocean,
La cei ce mâinile ne-ntinde,
Căci strigătul Macedonean
O lume întreagă o cuprinde!
Pe-ntreg pămîntul să rasune,
Că Domnul iarăşi va apare,
Ai Săi copii sfinţi să-I adune
Din valea…plângerii amare!
Si când va veni…în măreţie,
Magnaţi şi Stăpâniri ce ieri,
Nu vreau deloc de El să ştie
Vor pierde toate-a lor puteri.
Se va vedea atunci prea bine
Cum toată slava lor deşartă,
Ce ei şi-au dat-o prin mărire
Se va sfârşi-n aceeaşi soartă.
Şi cei ce nu au luat în seamă
Mesajul cel scump al iubirii,
Îşi vor trăi clipele, cu teamă
În ziua cea mare, a revenirii.
Când în a lor mare disperare
La munţi şi stânci vor alerga,
N-or mai găsi, nici-o salvare
Oricât de dornici, s-or ruga.
Va fi atunci ceas prea târziu
De-a mai afla timpul de har,
Căci de-al pământului pustiu
Vom fi pe-al ţărmului hotar.
Flavius Laurian Duverna
