În pragul unui nou Mileniu

ianuarie 15, 2010

În pragul unui nou Mileniu

În pragul unui nou Mileniu
Avem în noi un candid dor,
Un dor trăit de un deceniu
Vestind Evanghelia tuturor.

E dorul scump, al libertăţii
De a vesti, în lung şi în lat,
Solia cea sfântă-a dreptăţii
Şi-a salvgardării din păcat.

În strigăte şi nu prin şoapte,
Spre răsărit, si înspre apus,
Şi către sud şi miazănoapte
Mesajul vieţii-avem de dus!

Să navigăm…peste-ocean,
La cei ce mâinile ne-ntinde,
Căci strigătul Macedonean
O lume întreagă o cuprinde!

Pe-ntreg pămîntul să rasune,
Că Domnul iarăşi va apare,
Ai Săi copii sfinţi să-I adune
Din valea…plângerii amare!

Si când va veni…în măreţie,
Magnaţi şi Stăpâniri ce ieri,
Nu vreau deloc de El să ştie
Vor pierde toate-a lor puteri.

Se va vedea atunci prea bine
Cum toată slava lor deşartă,
Ce ei şi-au dat-o prin mărire
Se va sfârşi-n aceeaşi soartă.

Şi cei ce nu au luat în seamă
Mesajul cel scump al iubirii,
Îşi vor trăi clipele, cu teamă
În ziua cea mare, a revenirii.

Când în a lor mare disperare
La munţi şi stânci vor alerga,
N-or mai găsi, nici-o salvare
Oricât de dornici, s-or ruga.

Va fi atunci ceas prea târziu
De-a mai afla timpul de har,
Căci de-al pământului pustiu
Vom fi pe-al ţărmului hotar.

Flavius Laurian Duverna

Comments are closed.