Iubirea-i Doamne, peste tot!
Iubirea-i Doamne, peste tot!
Iubirea-i Doamne, peste tot
E-n ceru’ albastru şi în soare
Şi-n cea mai frumoasă floare,
E-n izvoraşul, şi-al lui şipot
Ce curge-n vesela-i cântare
Spre slava sfântă, creatoare.
E-n apa mărilor şi în oceane,
În norii ce le sunt veşmântul
Şi-n braţe cuprind pământul
Prin mii de fluvii… diafane –
Ce-n valuri ele îşi duc cântul
Când le mână-n brize vântul.
E-n codrii verzi şi în câmpii
Cu-ale lor flori ce-s colorate,
În dealuri mândre parfumate
De fructe-n livezi şi podgorii,
Care de care,… mai bogate
Din abundenţă înmiresmate.
E-n munţii-nalţi până la nori
Ca cea mai preţioasă arvună
Împodobiţi cu flori şi faună –
Şi-n nopţile albe-n splendori
Cu-a lor regină, blonda lună
Ce faima şi-arată-mpreună!
Şi ai mai pus iubirea Doamne
Şi-n inima… cea omenească
Spre gloria Ta ca să crească,
Şi n-o putea ca s-o răstoarne
Tot răul. Nici s-o nimicească –
C-originea ei, este cerească!
Flavius Laurian Duverna
