Sunt o făptură minunată
Sunt o făptură minunată
Motto: Ps. 139,4.” Te laud că sunt o făptură
aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale,
şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”
Tu, Doamne, pus-ai în a mea făptură
Minuni de simţuri când a fost creată;
Cu legi şi cu sisteme ea fost dotată
Şi-n binele fiinţei mele acum concură,
Toate, fiind implementate cu măsură
Prin gena ce-n creaţie ne-a fost lăsată!
Simţurile, acest sistem de-analizare
Sunt porţi, prin care pot intra duium
Mulţimi de sunete, ‘ n-al vieţii drum,
Sunete, ce pot s-ajute spre formare
A unui caracter bun sau spre ruinare,
Lipsit, de calităţile suave de parfum.
Prin ajutoru-acestui minunat sistem
Simţim intensitatea vântului suflând
Şi foşnetul uşor de frunze fremătând,
Şi cântul lin al păsărelelor percepem
Şi clipocitul apei unduind îl înţelegem
Când stăm privind atenţi şi cugetând.
Auzul! Primul sistem, denumit auditiv
Compus din membranele vibratoare,
Cu tubulii, lichid şi cilii, în activare –
Prin celule, toate î-şi fac rolul pozitiv,
Ducând la creer un raport competitiv
Al vieţii, ce se-ntâmplă în desfăşurare.
Şi văzul, sistem optic cu informaţii,
Prin impulsuri mintea o influenţează
Fie-n bine, fie-n rău o degradează,
Născând emoţii pe făgaşul de creaţii,
Aducând repulsii, atracţii şi senzaţii
Şi binecuvântări acelui ce veghează.
Gustul, sistemul cel bucal cu senzori
Legaţi printr-o reţea unică-n monolit,
E parte, din minunile când m-ai zidit
Pentru-a se aprecia nuanţe de gustări,
Căci viaţa, ea e susţinută de mâncări
Ce corpului aduc, tăria lui de monolit.
Mirosul, sistemul de celule adaptate,
Cele, care transformă agentul volatil
În impulsuri nervoase, le mână docil,
La creer, într-o bază de date stocate,
De unde pornesc, spre a fi apreciate
În trecerea vieţii, dela vârsta de copil.
Şi sistemul cel tactil, e ultimul sistem!
E cel de a-l cincelea simţ, şi duritatea,
El e făcut s-o stabilească-n claritatea
Organelor interne şi externe ce avem,
Când la examinare, un verdict îl vrem
Ca să cunoaştem pe deplin exactitatea.
Şi Doamne, pentru aceste simţuri vii
Cu care Tu dotatu-mai de la creaţiune,
Cuprinse-n zicerea: ” că-s foarte bune”
Şi gându-mi, dacă caută spre veşnicii,
Te laud, şi inima-mi tresaltă-n bucurii
Ce face-n cântece de slavă să răsune!
Căci Doamne, sunt o făptură minunată
Şi n-am cuvinte îndestul de mulţumire,
Nici de recunoştinţă pentru-a Ta iubire,
Prin faptul, că dup-a-L Tău chip creată
A rezistat în lupta miilor de ani purtată
Prin gena ce-n creaţie ne-a fost lăsată!
Flavius Laurian Duverna
