Intercer – Poezii si editoriale

GÂNDURI DE ZIUA COPILULUI
Sărbătorim cu toții, copii e ziua voastră,
Eu pot spune, atât, sunteți puterea noastră,
Cei ce aveți părinți, acum vă ridicați,
Încă sunteți copii, o rugă înălțați.

Suntem copii cu toții, cât ne trăiesc părinții,
Aș vrea ca gândul meu să sfarme vechi concepții,
E ziua noastră astăzi, să mai copilărim,
Avem părinții-n viață, în rugă mulțumim.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Inundații de iubire
Inima mea astăzi vrea,
Vreau să te iubesc pe Tine,
Nu vreau nimic altceva.
Dă-mi putere, Doamne sfinte,
Să iubesc neîncetat
Pe acel ce nu iubește
Și în ură e scăldat.
Dă-mi iubirea Ta divină
Pentru cei din jurul meu,
Că-s săraci, fără lumină
Și sunt fără Dumnezeu.
Schimbă-mi, Doamne, caracterul,
Umple-mi inima de dor,
Umple-mă, Doamne, de Tine,
Dă-mi iubirea ca izvor.
Emilia Dinescu

LA MULȚI ANI!
Un zbor sunt anii pe pământ,
Doar fluturi ce zboară în vânt,
Așa diverși și colorați
Ca-ntr-un glosar ei adunați,
Chiar de nu sunt enumerați,
Sunt adunați și în dar dați
De un Creator ce te-a creat
Și mult te-a binecuvântat.
Acum, când este ziua ta,
Mă înclin și eu în fața ta
Și-ți trimit prietenia mea,
Pe o aripă de fluturaș,
Un gând senin de îngeraș
Și o urare doar de bine
Și sănătate pentru tine
Și sper să nu te deranjez,
Mă mai opresc să îți urez
Un la mulți ani în veșnicii
Cu toți cei dragi ai tăi să fi
Și doar iubirea, fericirea
Să îți încununeze firea,
Doar ce e bun și e curat
Să fie-n tine ancorat,
Cu-n la mulți ani, închei acum,
Să fie un an cu drum mai bun.
Emilia Dinescu

MI-AI DAT
Când mi-e foame și mi-e frig,
Doamne, eu la Tine strig,
Tu mi-ai dat să mă hrănesc
Sfânt Cuvânt ca să trăiesc
Și mi-ai dat să gust din har,
Ce e mai puternic dar,
Și mi-ai dat căldura Ta
Să îmi umple inima.
Emilia Dinescu

IN MEMORIAM DOAMNA ÎNVĂȚĂTOARE
Cu sufletul în lacrimi mă duc în amintire,
Aș vrea să simți și tu, cum simt, a mea iubire,
Aș vrea să aduc acum omagiu doamnei învățătoare,
A fost și va rămâne o stea strălucitoare.

Să vă vorbesc de doamna, cuvinte nu găsesc,
Durerea este mare, dar știu că îmi doresc,
Să înțeleagă toți de ce a fost iubită,
Nu a fost numai dascăl, a fost deosebită.

Privea adânc în noi, privea în fiecare,
Cu a sa mângâiere ne-a dat încurajare,
A fost a doua mamă, ne-a învățat să fim,
Să credem în iubire, să știm cum să iubim.

Ne-a pus creionul în mână și mâna ne-a ghidat,
Ne-a învățat cu drag, chiar multe ne-a învățat,
Să fim oameni în viață și viața s-o iubim,
De aceea, cu durere, cu toții o jelim.

Aș vrea să vă vorbesc, ce a fost pentru mine,
Am fost copil plăpând, m-a protejat, știu bine,
Cu glas duios de mamă, ades mă dojenea,
Nu înțelegeam atunci, dar ea mă cunoștea.

Mergeam la bibliotecă, era a mea putere,
Eram copil beteag, simțea a mea durere,
Citeam povești cu zâne și mă vedeam frumoasă,
Trăiam la bibliotecă o viață mai aleasă.

M-a încurajat să scriu, în versuri să vorbesc,
Acum, prin poezie, eu spun cam ce trăiesc,
Când nu găsesc cuvinte, vorbesc prin poezie,
Mereu a spus că harul mi l-a dat Domnul mie.

M-a învățat să fiu și cum să mă iubesc,
Mi-a insuflat credință, mi-a spus ca să trăiesc,
Mi-a spus că-s specială și să mă rog mereu,
Ne rugam împreună la bunul Dumnezeu.

Nu vreau să plictisesc, închei ce am relatat,
Dar să nu crezi că aici, iubirea s-a încheiat,
Nu s-a încheiat nimic, în suflet dăinuiește,
În fiecare suflet, doamna mereu trăiește.
************
Deși am promis că n-am să plâng, eu n-am putut,
Nu-mi pare rău că-n mine n-am ținut,
Am fost copil mai plângăcios, am plâns ca după o mamă
Ce a lăsat în suflet adâncă rană.

În suflet eu vă port eternă amintire,
Ați adormit, atât, cea plină de iubire,
Cu stimă și respect când scriu, îmi amintesc
Cât m-ați încurajat, nu am să mă opresc.

Vă spun la revedere, a mea învățătoare,
Ați fost un om sublim, un om cu suflet mare,
Moartea ne e vrăjmașul, dar ea nu ne desparte,
Noi purtăm amintirea până-n eternitate.
Emilia Dinescu

 IN MEMORIAM DOAMNA ÎNVĂȚĂTOARE
( promoția 1982-1986)
Câte o stea se stinge, iar noi, doar suferim,
Vărsăm lacrimi amare, dar cum să ne oprim,
Trăim cu amintiri, sunt multe și frumoase,
Un suflet bun și cald, așa a putut să lase.

Știu, ne-a lăsat lumină și mii de amintiri,
De stăm ca să vă spunem, sunt multe povestiri,
Avem în suflet multe, scăldate de durere,
N-o mai avem pe doamna, dar știm, ne-a dat putere.

Vom merge mai departe, doar va trăi prin noi,
Ne-a învățat să credem în zâne și eroi,
Ne-a învățat să credem în Hristos,
Ne-aducem azi aminte de glasul cel duios.

Nu a trecut un an, nici zece, mult mai mulți,
Suntem elevii care am fost recent uniți,
Cu glas suav de mamă, ne-a adunat pe noi,
Durerea este mare, în suflet e război.

O port în amintire, m-a învățat mereu,
Să trec peste durere, s-o scriu în versul meu,
Am scris o poezie, durerea nu mai trece,
Aș vrea ca doamna noastră, din lume să nu plece.

Depunem azi o floare și lacrimi toți vărsăm,
Căci doarme, doamna noastră, în lacrimi înotâm,
Ne luăm la revedere, deși nu ne dorim,
Noi o iubim pe dânsa, mereu o s-o iubim.
Emilia Dinescu

 GÂNDURI ÎN SUFERINȚĂ
Necazul, suferința nu sunt chiar de dorit,
Dar vine încercarea când nici nu ne-am gândit,
Durerea este mare și-ntr-una ne rugăm,
Din cercetarea noastră, noi trebuie să învățăm.

Când trecem prin durere și este suferință,
Să ne rugăm întruna, să creștem în credință,
Să stăm în rugăciune nu pentru vindecare,
Ci să înțelegem bine, de ce e încercare.

Privesc în mine, Tată, știu că mă șlefuiești,
Te rog, primește ruga, te rog să mă primești,
Ajută-mă să văd, prin ceață, ce e bine,
Ajută-mă stau mereu doar lângă Tine.

Până mai ieri, Părinte, eu mă vedeam întreagă,
Doar cine e ca mine, poate să înțeleagă,
Mă descurcam în toate cu brațul ce-l aveam,
Chiar de eram beteagă, eu asta nu simțeam.

Acum eu simt durere, dar neputința doare,
Doare mai mult ca toate, este a mea încercare,
Încerc, în rugăciune eu ajutorul cer
Să înteleg ce înseamnă, să deslușesc mister.

Când nu ai nici putere și ești neajutorat,
Când chiar depinzi de alții, te simți descurajat,
Dar eu stau lângă Tine, Te am ca Dumnezeu,
Tu ești chiar lângă mine, acum în ceasul greu.

Așa cum brațul meu beteag e important,
Eu vin și o spun pe bune, deloc nu-s ezitant,
La Dumnezeu chiar toți avem un rol măreț,
De e picior sau mână, nimeni nu-i mai isteț.

Biserica e întreagă când toți stăm în lucrare,
Când face fiecare o parte mică, mare,
Nimic nu este mic când lucrezi cu credință,
Să facem fiecare lucrare-n umilință.

În trupul pământesc și un deget e util,
Așa-i spiritual, nimeni nu-i inutil,
Să ne facem lucrarea, așa cum Domnul vrea,
Căci nimeni nu-i lăsat degeaba ca să stea.

Ajută-mă pe mine, să mă trezesc din somn,
Căci de prea mult timp zac, de prea mult timp eu dorm,
Îți mulțumesc, Hristoase, căci Tu m-ai cercetat,
Dar în a mea cădere tot Tu m-ai protejat.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Când Dumnezeu te iubește, El vrea să te șlefuiască,
Dar când vine încercarea-i pregătit să te ocrotească,
Mâna Lui este cu Tine în necazul cel amar,
Să acceptăm șlefuirea, căci încă mai este har.

Suferința este mare când necazul ne pândește,
Cu dulceața Lui și pace Domnul ne mai liniștește,
El pune balsam de bine peste rană și durere,
Tu, ca om, nu le poți duce, ceri în rugă a Sa putere.

Domnul, azi mă șlefuiește, trebuie să mă trezesc,
Este timpul de pe urmă, aș vrea să mă pocăiesc,
Trupul este-n suferință, dar eu conștientă sunt,
Că n-am fost creată numai pentru acest bătrân pământ.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Îndrăznesc să vin la Tine, Doamne, ști că te iubesc,
Sunt un om plin de ruine, ce pot eu să-ți dăruiesc?!…
N-am nimic, e tolba goală, numai rău am făurit,
Chiar și faptele ce-s bune au o urmă de mânjit.

Firea mea e pământească, prea ades cad de pe cale,
Eu cu gura te slăvesc, îți cânt, aduc osanale,
Vreau ca faptele să fie ca și vorba, ca și cântul,
Căci curând se încheie totul și vom părăsi pământul.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Doamne, mă iartă,
La Tine vin
Încă o dată,
Cât nu-i târziu.
M-ajută, Doamne,
Să mă trezesc,
Să-mi dai putere,
Să mă căiesc
Și o dorință
De pocăință,
M-ajută, Doamne,
Și dă-mi credință.
Emilia Dinescu