Intercer – Poezii si editoriale

A MAI TRECUT UN AN
A mai trecut un an din viața mea mizeră
Și încă sunt în lacrimi, eu știu că-s efemeră,
Nu-s bună de nimic și multe am greșit,
Îți mulțumesc, Părinte, un an mi-ai păsuit.

Mulți au plecat din lume, cu viața au încheiat,
Nici eu nu sunt mai bună, dar încă har mi-ai dat,
Eu nu am nici un merit că astăzi mai trăiesc,
Cum nu am nici un merit să spun că te iubesc.

A mai trecut un an în care am greșit,
Nimic din ce a fost bun eu n-am înfăptuit,
Mă încred în harul Tău și vreau să-ți mulțumesc
Că încă sunt în viață și încă mai trăiesc.

A mai trecut un an, un an am risipit,
Nu am făcut nimic din câte mi-am dorit,
A mai trecut un an și altul o veni,
Ajută-mă, Hristoase, doar a mă pocăi.
Emilia Dinescu

EU SUNT NAIVĂ…
Eu sunt naivă… doresc o lume bună,
O lume care nu există cu adevărat,
Eu sunt naivă… așa acuza se adună,
Doresc o lume care nicicând n-a existat.

Rămân blocată când văd răutate
La cei ce luptă pentru libertate,
La cei ce pentru animale se-ngrijesc,
Rămân blocată… oare cum de urăsc.

Credeam că-n lumea literară e mai bine,
În mintea mea, acel ce scrie, n-are a ține
În suflet ură și cu răutate,
Dar azi constat că mă înșel în toate.

Eram copil și eu credeam în vise,
Profesorii erau pe piedestaluri neatinse,
Dar azi constat că mă înșel în toate,
Profesorul nu e cu gândul bun, e răutate.

În lumea medicală ar trebui să fie
Doar bunătate, căci medicul e-un zeu la datorie,
Dar jurământul ce au depus mulți l-au uitat,
În lumea asta banu-i important.

Și cei cu funcții înalte, în stat sunt demnitari,
Dar mulți pot spune, chiar sunt ordinari,
În lumea asta legile nu-s drepte,
Ce poate omul simplu să aștepte?!…

Eu sunt naivă și cred în bunătate,
Aș vrea să iau doar binele din toate,
O lume dreaptă nu e pe pământ,
Dar știu că Domnul va veni curând.

Eu sunt naivă, dar cred în adevăr,
Mă doare răutatea, încerc să nu mă supăr,
Aș vrea să fiu naivă și să rămân mereu,
Dar să nu pierd credința și nici pe Dumnezeu.

Eu sunt naivă… aș vrea să fie bine,
Eu sunt naivă, dar nu îmi e rușine,
Prefer să fiu naivă și să visez frumos,
Să trec de ce e rău și dureros.

Eu sunt naivă și cred că va fi bine,
Curând va veni Domnul și o schimbare vine,
Nu vă mai fi durere, nimic din ce e rău,
Eu vreau să fiu acolo, să fiu în planul Său.

Sunt o naivă… îmi iau această libertate,
Eu vreau mereu să am naivitate,
Eu vreau și cred că totul va fi bine,
Cum să nu cred când, chiar Scriptura spune.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE PENTRU CUMPĂTARE
Când eu rămân și fără bani de pâine,
Îmi e rușine să mă rog, chiar pentru mâine,
Căci Tu mi-ai dat, m-ai binecuvântat
Și știu, creștinul trebuie să fie temperat.

Cum Doamne, să îndrăznesc să îți cerșesc
Când eu cu banii fac cam ce doresc,
La casa visteriei ce am adus
Este nimic, căci tot ce am este de sus.

Ajută-mă, Isuse, eu vreau să îmi revin,
Să nu văd sărăcia, să văd al Tău preaplin,
Să fac ce e corect cu tot ce Tu mi-ai dat,
Ajută-mă să fiu în toate calculat.
Emilia Dinescu

GÂNDURI LA SFÂRȘIT DE AN
E timpul de analiză, hai, să ne analizăm,
În curând anul se încheie, dar noi nu știm cum mai stăm,
Să privim cu ochii minții, ce făceam acum un an,
Cu regrete și sfială, câte ne mai promiteam.

Ne analizam și atunci, ca și azi ne criticam
Și apoi în rugăciune multe mai făgăduiam,
Noi speram la o schimbare, firea veche s-o îngropăm,
Dar azi stăm în analiză, oare ce realizăm?!…

Ne analizăm cu toții, ne batem cu pumnu-n piept,
Sperăm anul care vine să fie mai înțelept,
De înțelepciune multă am avea poate nevoie,
Domnul ar vrea să lucreze, dar oare îi dăm noi voie?!…

Se încheie anul, frate, nu știm altul de va fi,
Este timpul de trezire, e timp a ne pocăi,
Să lăsăm făgăduințe, hai să facem o schimbare,
Noul an de va să vie, noi să stăm cu ochii-n zare.

Uite, anul se încheie și alții s-au încheiat,
E timpul de pocăință, nu doar de analizat,
Să ne pocăim, e timpul, anul se va încheia,
Dar curând va veni Domnul, azi e timp a ne preda.

Curând anul se încheie, să ne punem o întrebare,
Anii ce au trecut în lume, au avut vreo însemnare,
Ca acum a fost demult, anii au trecut mereu,
Dar degeaba au trecut, de-au fost fără Dumnezeu.

Anul acesta să îl facem un an foarte special,
Să ne predăm în credință, trebuie să fim loial,
Tatălui divin să facem nu doar simplă juruință,
Până anul se încheie, să cerem doar pocăință.
Emilia Dinescu

GÂNDURI DE MAMĂ
Dumnezeu ne-a dat poruncă, mândria s-o alungăm,
Însă eu sunt tare mândră, vreau de vorbă ca să stăm,
Mă mândresc, sunt fericită, Dumnezeu mi-a dăruit,
Să fiu mamă, nu o dată, de trei ori s-a împlinit.

Eram numai o copilă, nu îndrăzneam să am ca vis,
Era visul ce în minte, chiar eu mi l-am interzis,
Mă temeam că nu se poate să visez așa măreț,
Privind mereu înainte, vedeam visul prea îndrăzneț.

Dar știi, visele sunt vise, chiar dacă nu îndrăznim,
Multe nu depind de noi, chiar dacă noi nu gândim,
Dumnezeu este la cârmă, planul este doar al Lui,
De analizez mai bine, visul meu e al cerului.

Dumnezeu mi-a dat avere, vis măreț mi-a dăruit
Și tot El mi-a dat putere, El m-a împuternicit,
Când credeam că-s obosită și simțeam că nu mai pot,
Copiii mă luau de mână, fiindcă ei sunt al meu tot.

Eu chiar nu am nici un merit, ei sunt binecuvântare,
Dar sunt mândră, fiindcă Domnul mi-a dat o sarcină mare,
Sarcina de a fi mamă este cea mai importantă,
Meseria ce nu cere să înveți totul deodată.

Mă mândresc fiindcă sunt mamă, mă mândresc și am putere,
Trec cu fruntea sus prin toate, fiindcă știu că Domnul cere
Să îmi fac rolul de mamă și putere iau de sus,
Eu îmi cresc copiii astăzi, dar îi vreau și cu Isus.

Dumnezeu mi-a dat avere, copiii sunt darul meu,
Eu în rugă stau întruna, strig și voi striga mereu,
Căci vreau cerul cu ardoare și în cer îi vreau pe ei,
Oricât ar fi ei de mari, pentru mine-s pruncii mei.

Mi-au dat aripi și putere să trec prin orice necaz,
Lângă ei nu mai sunt mamă, simt că sunt un brav viteaz,
Trec prin toate și mi-e bine căci lupt chiar ca o leoaică,
Nu lupt eu, Domnul cu mine, tot El poate să-i întoarcă.

Cam așa gândesc ca mamă și îndrăznesc să mă mândresc,
Am băieții mei cu mine și în suflet înfloresc,
Fiindcă știu că rugăciunea ce o înalț azi cu ardoare,
Ajunge la Tatăl meu, El îi duce spre salvare.
Emilia Dinescu

 LA MULTI ANI, RADU!
Azi e mare sărbătoare, eu vă spun,
De aceea gândul, versul mi-l adun,
Mă așez și vreau să scriu o scrisoare,
Să aștern în vers, aș vrea, o culoare,
O poveste să vă spun ca să știți,
Vă înțeleg de rămâneți uimiți.

Timpul trece, s-a scurs, a trecut
De când povestea ce o spun a început,
Era primăvară, era timp frumos,
Când am primit un mesaj prețios,
Eu în pântec purtam o comoară,
Știam că voi fi mamă, iară.

Am sperat să fiu mamă de fată,
Nu doream să nasc de crăciun niciodată,
Mă rugam să nu nasc de sărbătoare,
Nu știu de ce, aveam o teamă chiar mare,
Dar Domnul a fost cu mine, vă spun,
Durerea a început în seara de ajun.

Când noaptea s-a dus, soarele răsărea,
Al meu prunc pe lume venea,
Era un băiat cu ochii superbi,
Am plâns foarte mult, dacă întrebi,
Nu știu de ce, dar știu că am plâns
Când am văzut micuțul surâs.

E zi de sărbătoare, e zi specială,
E ziua în care s-a dus îndoială,
În fiecare an, de atunci, mulțumesc
Că mi-ai dat băiat și sărbătoresc,
Prin rugăciune ți-aduc multumire
Că am un băiat, a doua iubire.
*********
Eu te iubesc, ești soarele meu,
Darul meu dat de Dumnezeu,
Puterea mea ești căci eu știu,
Ai fost dăruit de Domnul cel viu,
Ești darul de preț primit de crăciun
Și vreau ca viața să-ți dea ce e bun.

Aș vrea să mă ierți, prea mult ți-am greșit,
Nu am fost și nu sunt cum tu ți-ai dorit,
Eu sunt doar o mamă cu rele și bune,
Ce-n rugă doar strigă și oful își spune
Pentru că eu mult te iubesc,
Din suflet doar bine mereu îți doresc.

Aș vrea să îți iau suferința și amarul,
Aș vrea să înțelegi că încă e harul,
Aș vrea să vorbești când ești suferind,
Eu, în rugăciune, de Domnul mă prind,
Mă rog pentru tine, mereu m-oi ruga,
Cât voi fi în viață căci sunt mama ta.

E ziua ta astăzi, scrisoare îți scriu,
Așez al meu gând, e noapte, târziu,
Dar nu pot să dorm, mă rog și vorbesc,
În versul meu simplu aș vrea să rostesc
A mea urare să ți-o transmit,
Eu te iubesc, fi fericit.
Emilia Dinescu

GÂNDURI ȘI RUGĂCIUNE
E ceas de închinare și am venit la Tine,
Îmi dau mâna cu frații și știu că îmi e bine,
Sunt doar o păcătoasă, dar vin să te slăvesc,
Eu stau în rugăciune, e timp să îți vorbesc.

E timpul meu de rugă și vin la închinare,
Aduc cu mine, Doamne și o desagă mare,
E plină de păcate, de lacrimi, am greșit,
Dar vin la rugăciune ca un copil smerit.

În odăița Ta, în camera de sus,
M-ai așteptat pe mine, Tu ești al meu, Isus,
Eu, iată, am venit și vreau să odihnesc
La pieptul Tău, Hristoase, eu chiar mă cuibăresc.

Aduc a mea greșeală și știu că m-ai iertat,
De aceea las desaga, eu greul am purtat,
Dar las desaga, Doamne, eu vreau să odihnesc
Și pacea Ta divină în dar eu o primesc.
Emilia Dinescu

GÂNDURI DE CRĂCIUN
În lume-i sărbătoare,
Lumea sărbătorește,
Dar casa e închisă,
Pruncul nu îl primește,
El s-a născut în iesle,
Noi stăm într-un palat,
Sărbătorim crăciunul,
De Domnul am uitat.
Emilia Dinescu

GÂNDURI DE CRĂCIUN
E freamăt fără seamăn și lumea se agită,
Urmează o sărbătoare prea mult închipuită,
Se aleargă în disperare, se fac doar pregătiri,
Privește mai atent, nu poți să nu te miri.
Se fac urări de bine, doar pentru moș crăciun,
Într-un sondaj, văd bine, se știe de ajun,
Dar de întrebi, mai mult, tu afli cu stupoare,
I-ajunul de crăciun, e bucurie mare.
Dar nimeni nu vorbește, mai multe nu se știe,
E doar prilej de chefuri, prilej de bucurie,
Avem masa bogată, e mare bogăție,
Am vrea ca sărbătoarea chiar zilnic să ne ție.
Nu mai contează acum, de ce sărbătorim,
Contează-n voioșie mai mult să ne unim,
Avem chiar obiceiuri ce noi le-am moștenit,
Dar sufletul e-n beznă că nu l-am primenit.
E mare sărbătoare, cadouri pregătim,
În rugăciune sfântă noi nu ne mai unim,
Doar poleiala lumii a luminat orașul,
Sărbătorim crăciunul, doar ăsta e mirajul.
Ar trebui să fim puțin atenți la toate,
Să stăm în adormire nu cred că se mai poate,
Să luăm sfânta Scriptură, în ea să cercetăm,
Apoi cu pocăință cu toți să ne rugăm.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus ne-am strâns cu bucurie,
Vrem să-ți aducem, Doamne, a noastră veselie,
Venim uniți în rugă și vrem să-ți mulțumim
Că-n rugăciunea noastră, acum, ne întâlnim.

E timpul meu de rugă și iată, am venit,
În camera de sus pe Hrist’ l-am întâlnit,
Mă aștepta pe mine și vreau să-i povestesc,
În laudă și cântec aș vrea să-l preamăresc.

Când lumea e un freamăt, aleargă disperată,
Căci vine sărbătoarea ce trebuie serbată,
Noi am serbat Sabatul, în tihnă ne-am rugat
Și mai departe, Tată, în lanț ne-am adunat.

E lanțul rugăciunii cu care am pornit,
E planul Tău, Hristoase, noi doar l-am împlinit,
Venim uniți în rugă cu o credință mare
Căci știm că rugăciunea e tot ce omul are.

În rugăciune, Tată, m-aplec cu umilință,
Aș vrea să îți vorbesc despre a mea dorință,
Aduc pe altarul Tău o listă ce am scris,
Privește cu îndurare la cel ce pare învins.

Pe listă-s multe nume, copii ce au plecat,
Au fost micuți, Isuse, când noi ți i-am predat,
Dar am greșit, se pare, căci ei te-au părăsit,
Au mers pe altă cale, satan i-a amăgit.

Dar noi venim la Tine și cerem biruință,
Nu cerem chiar nimic, decât, doar pocăință,
Nu îi lăsa să alerge pe calea ce au ales,
Ajută-i să înțeleagă că viața are un sens.

Și stăm în rugăciune, cu teamă noi strigăm,
În dreptul nostru, Tată, și noi să ne predăm,
Să ne predăm, deplin, în brațul Tău de Tată,
Eu strig la Tine, Doamne, eu știu că-s vinovată.

Ajută-mă, Părinte, nimic să nu-mi doresc,
Decât în astă lume, mereu, să te slăvesc,
Să văd ce e greșit, pe calea Ta să fiu,
Căci eu sunt vinovată, dar cred că Tu ești viu.

Și vin în rugăciune, aduc multă durere,
E multă suferință, poporul astăzi piere,
Războaie fără număr în lume s-au pornit,
Satana, ca turbatul, pe mulți i-a amăgit.

Sunt mulți orfani în lume, sunt mulți fără de casă,
Sunt mulți ce n-au o pâine să pună pe a lor masă,
Sunt văduve ce plâng și nimeni nu le ajută,
Când omu-i plin de sine, nu poate să audă.

Sunt boli fără de leac ce s-au întins prea mult,
Sunt boli ce au revenit, boli ce erau demult,
Sunt boli ce nu se știe de unde au venit,
Dar au venit și mult, prea mult s-au înmulțit.

Avem bolnavii noștri și noi suntem bolnavi,
De multe ori durerii, se pare c-am fi sclavi,
Venim uniți în rugă cu o credință mare,
Pentru bolnavii noștri, noi cerem vindecare.

Venim uniți în rugă și vrem să fim salvați,
Venim în rugăciune, suntem cei vinovați,
Nu am făcut lucrare, nu te-am mărturisit,
Venim uniți în rugă, noi știm că am greșit.

Încă suntem în viață și vrem să ne rugăm,
Ne-am adunat în rugă, cu toții azi strigăm,
Vrem cerul cu ardoare și cerem pocăință,
Vrem să trăim cu Tine și cerem biruință.
Emilia Dinescu