Intercer – Poezii si editoriale

COLEGILOR MEI
Nimic nu este la întâmplare,
Nimic sub soare,
Iar noi, vă spun, ne-am întâlnit
C-a trebuit,
Exact la timpul potrivit,
Neirosit.
De ar mai fi planificat
Un timp așa de minunat,
Nu ar mai fi,
Orice am voi.
Nu știu de ce, dar îndrăznesc
Ca să gândesc,
Și mă hrănesc cu amintiri
Ce vor trăi
În pieptul meu
Mereu, mereu.
Când scriu un gând
Și pun un rând,
Eu vă vorbesc
Din ce doresc,
Din suflet scriu.
Vă spun cum știu
Că eu mă rog,
Atât doar pot,
În gândul meu
La Dumnezeu.
E minunat
Că ne-am aflat ,
Ne-am întâlnit,
Vis împlinit.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
O rugăciune sfântă am vrea să înălțăm,
Dar vorbele-s mânjite, în rugă ne plecăm,
Sfințește, Tu, cuvântul pe care îl rostim
Și curățește gândul pe care îl gândim.
Fă Tu, lucrarea Ta, ne curățește, Tată,
Nu ține cont de viața ce am dus-o, întinată,
Nu ține cont, Părinte, de tot ce am greșit,
Venim cu a noastră vină, noi știm cât ne-ai iubit.
Emilia Dinescu

POPORUL ASTĂZI STRIGĂ
Poporul astăzi strigă, în lanț de rugăciune,
În camera de sus ei vin, în cor, a spune,
Vor să-ți vorbească, Tată, și speră să-i asculți,
Ascultă ruga noastră, strigăm și suntem mulți.

Poporul astăzi strigă că este disperat,
Ei speră că păcatul cel groaznic ai iertat,
Suntem greșiți, Părinte, venim prin harul Tău,
Nu merităm iertarea, mereu am fost cel rău.

Poporul astăzi strigă cu post și rugăciune,
Ei cer cu disperare, ei cer a Ta minune,
Minunea convertirii în noi, noi ne-o dorim,
Vrem cerul cu ardoare, vrem să ne pocăim.

Poporul astăzi strigă, privind doar spre Cuvânt,
Suntem greșiți cu toții, dar noi venim plângând,
Cerem a Ta îndurare, noi mila Ta o vrem,
Căci fără Tine, Tată, nimic noi nu suntem.
Emilia Dinescu

 CU DUMNEZEU
Când mi-a fost greu,
O rugăciune către Dumnezeu
Am înălțat,
M-a ascultat mereu,
Mi-a alinat durerea
Și El mi-a dat puterea
Să trec prin greu.
Cu Dumnezeu
Am mers mereu
Și nu îmi pare rău.
Emilia Dinescu

GÂNDURILE MELE
Nu sunt poetă, doar mă hrănesc cu poezie,
Eu știu ce simt, de multe ori nu știu a scrie,
Scriu versuri, rime rătăcite printre sentimente,
Când scriu, eu sufletul mi-l pun pe tavă pe îndelete.

Mă rătăcesc când scriu printre cuvinte
Și cu tristețe spun că panica mă prinde,
Mă tem că cititorul nu poate înțelege
Ce versurile mele au încercat să lege.

Mă bucur când o poezie este remarcată,
Vă mulțumesc, de câte ori am fost apreciată,
O diplomă nu este o simplă coală de hârtie,
Ascunde-n ea o mare și imensă bucurie.

O bucurie este poezia pentru cititor
Și o speranță mare pentru autor,
Nu vreau să ies în evidență cu ceva,
Dar sper să vă aducă pace rima mea.

Am să vorbesc mereu de Dumnezeu
Și sper să vă găsiți în versul meu,
Să vă găsiți pe voi, e cel mai important
Și să rămâneți un creștin constant.

E efemeră viața noastră pe pământ
Și efemer rămâne și al meu gând,
Și efemeră-s eu de nu e Dumnezeu,
De aceea am ales să fiu cu El mereu.

Vă mulțumesc din suflet celor ce citiți
Și sper printre cuvinte, rime să vă regăsiți,
Să îl găsiți pe Dumnezeu cu adevărat,
Căci El e Cel ce v-a iubit și v-a salvat.

Nu sunt poetă, sunt copil de Dumnezeu
Și încerc să spun aceasta-n versul meu,
Dar sunt un om și pot mult să greșesc,
De aceea luați Cuvântul sfânt, vă sfătuiesc.

Eu vreau să mă găsiți, să vă găsiți în poezie,
Dar Adevărul pur e-n Biblie, se știe,
Doar Adevărul este Cel ce mântuiește,
Te rog, ia Biblia, pe Hrist’ în ea găsește.

Se încheie anul, altul o veni,
Dar eu Cuvântul mai departe oi vesti,
De Domnul va dori să mai trăiesc
În vers mai mult aș vrea să povestesc.

Nu sunt poetă, doar în vers vorbesc,
Vorbesc despre Acel ce îl iubesc,
Aș vrea să îl găsești și tu cu adevărat
Pe Cel ce pentru tine crucea a îndurat.

Nu sunt poetă, dar vă mulțumesc
Și vreau și-n veșnicie în vers să vă vorbesc,
Nu știm cât va mai fi sau cât vom fi,
Dar sper să ne întâlnim în veșnicii.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
În camera de sus, e ceasul meu de rugă,
Mă rog ca rugăciunea la Tine să ajungă,
Sfințește, Tu grăirea și șterge ce-i murdar
Și dă-mi înțelepciunea cât este încă har.

Nu mă lăsa în voia-mi, dă-mi voia Ta divină,
Condu-mă spre speranță, condu-mă spre lumină,
Curând va veni noaptea și om orbecăi,
Ajută-ne-n lumină să vrem a te întâlni.

Eu am intrat sfiită în camera de sus,
M-așez să stau de vorbă cu Domnul meu, Isus,
El a murit pe cruce, crucea era a mea
Și a venit, de vorbă cu mine vrea să stea.

Îi spun că-s păcătoasă, regret că l-am rănit,
Iar palma cea străpunsă mi-arată, te-am iubit,
„Eu te-am iubit pe tine și bicele am primit,
Tu ai venit la mine fiindcă eu te-am iubit”.

Da, recunosc, Hristoase, că eu te-am răstignit,
Cu bicele pe spate, tot eu, crunt am lovit,
Coroana cea de spini pe frunte eu ți-am pus,
Cu multă duritate și coasta ți-am împuns.

Nu meritam iubirea-ți prin câte am făcut,
Dar m-ai primit pe mine, chiar într-un mod plăcut,
De mână m-ai luat, de toate m-ai păzit,
Ai fost întotdeauna Cel ce m-ai ocrotit.

Eu știu că-s păcătoasă și zilnic eu greșesc,
Deși doresc din suflet ca să mă pocăiesc,
În camera de sus ți-aduc durerea mea,
Te rog, ascultă ruga, doresc doar pacea Ta.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
În camera de sus, e ceasul meu de rugă,
Mă rog ca rugăciunea la Tine să ajungă,
Sfințește, Tu grăirea și șterge ce-i murdar
Și dă-mi înțelepciunea cât este încă har.

Nu mă lăsa în voia-mi, dă-mi voia Ta divină,
Condu-mă spre speranță, condu-mă spre lumină,
Curând va veni noaptea și om orbecăi,
Ajută-ne-n lumină să vrem a te întâlni.

Eu am intrat sfiită în camera de sus,
M-așez să stau de vorbă cu Domnul meu, Isus,
El a murit pe cruce, crucea era a mea
Și a venit, de vorbă cu mine vrea să stea.

Îi spun că-s păcătoasă, regret că l-am rănit,
Iar palma cea străpunsă mi-arată, te-am iubit,
„Eu te-am iubit pe tine și bicele am primit,
Tu ai venit la mine fiindcă eu te-am iubit”.

Da, recunosc, Hristoase, că eu te-am răstignit,
Cu bicele pe spate, tot eu, crunt am lovit,
Coroana cea de spini pe frunte eu ți-am pus,
Cu multă duritate și coasta ți-am împuns.

Nu meritam iubirea-ți prin câte am făcut,
Dar m-ai primit pe mine, chiar într-un mod plăcut,
De mână m-ai luat, de toate m-ai păzit,
Ai fost întotdeauna Cel ce m-ai ocrotit.

Eu știu că-s păcătoasă și zilnic eu greșesc,
Deși doresc din suflet ca să mă pocăiesc,
În camera de sus ți-aduc durerea mea,
Te rog, ascultă ruga, doresc doar pacea Ta.
Emilia Dinescu

 ÎNDEMN LA RUGĂCIUNE
Când Dumnezeu ne cheamă să stăm pe baricade,
Din alergarea noastră să ne oprim, se poate,
Chiar trebuie să facem mai des câte un popas,
De ce cădem în rugă numai de avem necaz?!…

De așteptăm necazul, necazul o să vină,
Să facem rugăciune, să vrem să fim lumină,
Să ne predăm în rugă, că-i greu sau că-i ușor,
Să nu uităm că suntem un neam și un popor.

Suntem de neam de soi, suntem copiii Lui,
Ne-a înfiat pe noi, suntem ai Tatălui,
Noi nu suntem orfani și nici ai nimănui,
Suntem plini de speranță, suntem ai cerului.

Să facem rugăciune, în rugă să strigăm,
Mai des dacă se poate, mai des să ne rugăm,
Căci Tatăl ne așteaptă, doar ca să-i povestim,
Mai des în rugăciune ar trebui să fim.

Copilul cu părinții mereu își povestește,
Creștinul cu al lui Tată, tot des se întâlnește,
Căci Tatăl e cu el, mereu îl ocrotește,
De aceea-n rugăciune creștinul poposește.

Și de este mai greu, creștinul nu cedează,
În sfântă rugăciune, El stă, se ancorează,
Acceptă șlefuirea și merge mai departe,
Doar cu credință multă le biruie pe toate.

În rugăciune sfântă să stăm când ne e bine,
Să mulțumim întruna și pentru tot ce vine,
Să stăm în rugăciune, să nu ne rușinăm,
Pe cei din jurul nostru în rugă să-i strigăm.

Să cerem convertirea, a noastră și a lor,
A celor ce-i cunoaștem și a dușmanilor,
Să cerem Duhul sfânt și ploaia Ta târzie,
Peste poporul nostru și a noastră Românie.

Să facem rugăciunea să fie auzită,
Să strigăm cu tărie, ruga va fi primită,
Să cerem o schimbare, să cerem pocăință,
E timpul de pe urmă, e timp de umilință.

Să ne rugăm acum, să ne rugăm mereu,
Să n-așteptăm să vină necazul, este greu,
Să facem rugăciunea să fie un stil de viață,
Nu doar o adiere de vânt de dimineață.

Să ne rugăm fierbinte, în cămăruța noastră,
Să ne rugăm cu ochii spre zarea cea albastră,
Să-l așteptăm pe Domnul, mereu în rugăciune,
Căci rugăciunea este puterea în astă lume.
Emilia Dinescu

 ÎN ZIUA DE SABAT
O nouă săptămână am încheiat
Și ne-am oprit din alergat,
Ne odihnim în ziua de sabat,
Acesta e cadoul minunat,
Ne odihnim, dar lângă Dumnezeu,
Iar El ne ia pe loc ce este greu,
Ne odihnim cu Domnul în Sabat,
Ce poate fi atât de minunat!
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE (În săptămâna de rugăciune)
Vin să mă rog la cruce, căci mult am obosit,
Am alergat prin lume, nimic n-am împlinit,
Mă rog cu frații mei, ne rugăm împreună,
E hotărârea noastră-n această săptămână.

Nu a fost planul nostru, căci Tu ai plănuit,
Această săptămână, chiar Tu ne-ai dăruit,
E săptămâna-n care venim cu ce am greșit,
Curând se încheie anul și timpul s-a înoit.

Venim cu ce am greșit, noi am promis prea multe,
Nu am făcut ce am vrut, au fost planuri mărunte,
Dar știm … o pietricică de o porți într-un pantof,
E ca și păcățelul, produce groaznic of.

Să facem cercetare, să nu găsim o scuză,
Să ne uităm în noi, păcatul ne acuză,
La bara judecății de n-avem avocat,
Putem spune degeaba atunci c-am încercat.

Încă suntem sub har, e timpul scurt de acum,
Să stăm în cumpănire, cum să devin mai bun,
Să ne rugăm fierbinte, să cerem modelare,
Căci nu degeaba vine, așa, câte o încercare.

Eu vin în rugăciune și vreau să-ți mulțumesc
Și pentru a mea cârtire, amarnic mă căiesc,
Eu am cârtit adesea și doar m-am poticnit,
Dar Tu ai fost cu mine și nu m-ai părăsit.

Am părăsit cărarea, pe alături am călcat,
Și doar a mele fapte un zid parcă au format,
Un zid de despărțire ce trebuie surpat,
Eu strig în rugăciune, prea mult am neglijat.

Am obosit pe cale, pe calea ce am ales,
De mergem înainte nu are nici un sens,
E timpul amorțirea cu toți să aruncăm,
E timpul pocăinței altfel ne înșelăm.
Emilia Dinescu