Intercer – Poezii si editoriale

MULȚUMIRE
La cruce, iar eu am venit,
E timpul doar de mulțumit,
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că pot să stau în rugă, eu.
Îi mulțumesc că sunt în viață
Și pentru această dimineață,
Că soarele a răsărit,
O nouă zi ne-a dăruit.
Emilia Dinescu

RUGĂ DE DIMINEAȚĂ
Mă bucur că trăiesc
Și vin să-ți mulțumesc,
E iarăși dimineață
Și eu, o plângăreață,
Cad în genunchi și spun
Că Domnul este bun,
Doar Domnul mă trezește
Și moartea nu îndrăznește
Să mă cuprindă în noapte,
Deci în genunchi cad, frate,
Îi mulțumesc mereu
Cât viață-n piept am eu.
Emilia Dinescu

RUGĂ DE DIMINEAȚĂ
Îți mulțumesc, Isuse, că m-ai trezit la viață,
Îți mulțumesc, Isuse și-n astă dimineață,
Ai mai vegheat o noapte la căpătâiul meu,
Îți mulțumesc, Părinte, doar Tu ești Dumnezeu.

Nu ai permis ca-n noaptea ce a trecut s-adorm,
Să mă cuprindă al morții, puternicul ei somn,
Tu mă m-ai ții în viață, doar Tu mă ocrotești,
Eu nu am nici un merit, dar știu că mă iubești.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
E timpul meu de rugă, în camera de sus
Unde sunt așteptată de Domnul meu, Isus
Și intru, stau de vorbă, m-așez la povestit,
Mă bucur că în rugă, acum, l-am întâlnit.

E timpul minunat, e timp de dedicare,
Și plină de iubire și multă remușcare,
Eu, iată, am venit în camera de sus
Să stăm în rugăciune, așa cum Domnul a spus.

Suntem o grupă mică, dar ne rugăm mereu,
Ne-ai scos din încercare și ne-ai scutit de greu,
De am fost în suferință, mereu Tu ne-ai salvat,
Venim uniți în rugă, căci Tu ne-ai adunat.

Nu vrem ca să greșim, dar firea pământească
Din ce în ce mai mult pare să ne înrobească,
Noi suntem slabi ca oameni și tot mereu cădem
Și toate, că nu mergem cu Domnul în tandem.

Venim în fața Ta, cu listele ce am scris,
Cât stă în rugăciune, creștinul nu-i învins,
Noi știm că orice ar face, satana nu-i lăsat
Să facă tot ce vrea cu omul încercat.

Pe liste-s multe nume, bolnavi avem destui,
Dar noi venim la Tine, căci nu-s ai nimănui,
Îți spunem suferința, îți cerem vindecare
Și în necazul mare îți cerem alinare.

E timpul spre sfârșit și bolile sunt multe,
Durerea cotropește, nimic nu poate să înfrunte,
Căci boala cea amară tot trupul vlăguiește,
Sunt mulți în suferință, pe mulți boala topește.

Îți cerem, cu credință, să asculți rugăciunea,
Te rog, să dai putere, te rog, produ minunea,
Vino, ca Mare Medic și fă o vindecare
La cel ce-n suferință-i pe patul de încercare.

În rugăciunea noastră, mai mult noi îndrăznim
Și stăm în adorare, nu vrem să ne oprim,
Îți mulțumim, Isuse, în numele-ți venim,
Venim uniți în rugă și iată, că vorbim.

Avem o listă lungă, copii ce-s rătăciți,
În lumea asta mare ei cred că-s fericiți,
S-au afundat în vicii, mimează fericirea,
Fiindcă se tem, Părinte, că au pierdut iubirea.

Nu sunt doar nume, Tată, nu e doar o hârtie,
Sunt suflete bolnave, ei nu au bucurie,
Și-aduc aminte bine, ei știu cum au crescut,
Dar s-au pierdut în lume și au făcut ce au vrut.

Venim uniți în rugă cu o credință mare,
Căci pentru un părinte nu e mai grea încercare,
Iar Tu ne ești Părinte, și noi suntem părinți,
Te rog, ascultă ruga, te rog, să ne asculți.

Și îndrăznesc din rugă privirea să ridic,
Te rog, ascultă vorbe ce nu pot să le zic,
Te rog, ascultă, Tată, cum inima vorbește,
Ascultă ruga slabă ce robul Tău, rostește.

Aduc evangheliștii în rugă, colportorii,
Aduc în rugăciune, pe rând, toți slujitorii,
Nimic nu-i neînsemnat din tot ce se lucrează,
De aceea cu credință, te rog, Tu înzestrează.

Te rog, să fi cu acei ce fac a Ta lucrare,
Curând vom încheia această alergare,
Până atunci, Părinte, Tu să ne fi stăpân,
Căci fără Tine toate sunt praf și nu rămân.

În lume sunt războaie și moartea-i peste tot,
Creștinii stau în lanțuri și simt că nu mai pot,
Te rog, să dai putere, speranță să le dai,
La cei ce-s prigoniți, te rog cu ei să stai.

Nu știu cum e mai bine, la noi e libertate,
În libertatea noastră mai greu le ducem toate,
Ne-am învățat cu bine, dar mult ne-am depărtat
De dragostea dintâi, de când ne-am botezat.

Nu știu ce va veni, dar știu că ne-ai promis
Că cel care se luptă, în luptă nu-i învins,
De aceea, cu credință, noi îți predăm, deplin,
Tot ce avem, Hristoase, doar cerul să primim.

Vrem cerul cu ardoare, nu vrem să ațipim,
Nu vrem să fim fecioare din cele ce adormim,
Trimite Duhul Sfânt, vrem ploaia Ta târzie,
Vrem să trăim cu Tine, acum și-n veșnicie.

În camera de sus, de mână ne luăm
Și rugăciunea noastră, din suflet, înălțăm,
Până Tu vei veni, în rugă noi vom sta
Și tot uniți în rugă, mereu vom aștepta.

Vom sta în rugăciune și vrem să fim cu Tine
Căci am citit Cuvântul și știm că Domnul vine,
În camera de sus noi ne-om ruga mereu,
Ne-om sprijini în rugă când ceasul este greu.

Te rog, să dai speranță și să ne dai un semn
Că știm că ne-am unit doar la al Tău îndemn,
Să ne săruți pe frunte, să ne dai mângâiere,
Căci fără Tine, Doamne, noi nu avem putere.

Și de greșim în vorbă și de greșim în gând,
Venim uniți în rugă, venim cu toți, plângând,
Te rog, acum, pe Tine, te rog, să ne sfințești,
Te rog, cu umilință, pe toți să ne primești.
Emilia Dinescu

GENERAȚIEI MELE
Mă bucur că băieții mei
Se cred și astăzi niște zmei,
Nu au uitat copilăria,
Poartă în suflet veselia.

Pare că totul este roz,
Dar fiecare poartă un of,
Aș vrea să pot să îi ajut…
Eram copil și n-am știut…

Acum când viața m-a învățat
Să văd în zâmbet un oftat,
Să văd durere în privire,
Aș vrea să vă ofer iubire.

Toți prin necazuri am trecut,
Dar am făcut ce am putut,
Eu vreau să vă ajut, de pot,
De aceea în rugă, chiar vă port.
*****
Dar fetele sunt speciale,
Cu ele pot sta la taclale,
Parcă mai ieri eram copii,
Azi amintirile sunt vii.

Am fost copii și ne-am jucat,
Dar viața mult ne-a depărtat,
Un rost în lume ne-am făcut
Și iată, anii au trecut.

Purtam fundițe și pampoane,
Doream,din suflet, să fim doamne,
Copilul din noi a înviat
Și timpul, parcă-n loc a stat.

Vă port în rugăciunea mea,
Căci fiecare este o stea,
Să aveți un rost minunat,
Eu vă iubesc cu adevărat.
********
Și doamna noastră învățătoare
A pus în noi, în fiecare,
Câte o sămânță, bun răsad,
De aceea eu nu pot să tac.

Pe fiecare ne-a învățat,
Cu sfaturi, ea ne-a cizelat,
Ne-a educat cât a putut,
Eram copii și n-am știut.

Dar astăzi am realizat,
A fost un dascăl minunat,
Nu ne mai e învățătoare,
Ci ca o mamă, mi se pare.

Așa o simt eu în prezent,
Căci mama se uită atent,
Se bucură de ai ei copii
Și nu vrea alte bucurii.

Oricât aș vrea să îi mulțumesc
Cuvintele eu nu găsesc,
De aceea strig la Dumnezeu
S-o poarte-n paza Lui mereu.
*******
Vă mulțumesc la fiecare,
Și vă doresc pace și soare,
Soare în suflet, bucurie
În viața voastră sper să fie.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că totul este planul Său,
Îi mulțumesc, în rugăciune
Pe fiecare îl voi spune.

În viața mea am învățat
Că cerul trebuie căutat,
Să vrem mai mult decât pământul,
Așa m-a învățat Cuvântul.

Aș vrea ca Duhul Sfânt să fie,
Să vă vorbească ca și mie,
În tot ce facem și trăim,
Aș vrea în veșnicii să fim.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus, e timpul meu de rugă,
Ridic ochii spre ceruri, vreau ruga să ajungă
La Tatăl meu și al vostru, la Tatăl tuturor,
Căci noi suntem copiii ce stăm ca un popor.

Strigăm în disperare, de mână ne-am luat,
În camera de sus, cu toții, am intrat,
Un lanț de rugăciune, de Domnul e format,
Noi am venit în rugă, căci știm că ne-a chemat.

Nu avem nici un merit, nu merităm nimic,
Dar am venit la cruce, la cel mai bun amic,
Căci nu ne e doar prieten, noi frate îl avem
De când nu suntem singuri, căci înfiați suntem.

Am rătăcit în lume, pe plaiuri neumblate,
Ne-am afundat în rele și am făcut păcate,
Dar a murit pe cruce, în locul meu, Hristos
Și vin cu bucurie să stau la cruce, jos.

Am fost un musafir, mult timp am rătăcit,
Dar am venit la Tine, cu drag Tu m-ai primit
Și vreau să stau cu Tine, în camera de sus,
Vreau pacea Ta divină, te vreau, al meu Isus.

E timpul meu de rugă și iată, am venit,
Sunt bucuroasă tare, căci știu că m-ai primit,
Așa cum sunt, Isuse, eu vreau să mă predau,
Să nu mai stau în lume, eu știu că asta vreau.

Cu listele ce-s pline de lacrimi ce am vărsat,
Cu listele în suflet eu trec de al Tău prag,
Pe liste avem copiii ce amarnic rătăcesc,
În lumea asta mare, de mult ei viețuiesc.

Ei nu trăiesc, Părinte, așa cum i-am crescut,
În lumea de păcate, demult, ei s-au pierdut,
Dar au în suflet, Doamne, cuvântul ce am sădit,
Noi suntem fermi și siguri, vom spune c-a rodit.

Vom sta în rugăciune, ne vom ruga mereu,
Căci tineretul nostru nu vrea cu Dumnezeu,
Dar știm că într-o zi, minune vom vedea,
Vom sta în rugăciune, speranța n-om ceda.

În rugăciunea noastră, acum, noi amintim,
Pe tinerii ce-n luptă și-n rugă spun amin,
Să-i întărești în umblet pe cei ce au credință,
Pe toți copiii care au făcut juruință.

Pe cei ce duc Cuvântul, te rog, să-i întărești,
Când vine disperarea, te rog, să le vorbești,
Să îi conduci în toate prin Duhul Tău cel sfânt,
Pe cei ce duc Cuvântul pe tot acest pământ.

Te rog, să dai speranță în încercarea grea
La cel ce-n suferință și-n boală mult prea rea,
La cel ce zace acum, te rog, să îi dai speranță,
Să stea în rugăciune, atât cât are viață.

Pe toți bolnavii, Doamne, i-aduc în rugăciune,
Ești Medicul suprem și Ție îți pot spune,
Mă încred în Tine, Tată, Tu poți da vindecare
Și-n orice suferință, Tu aduci alinare.

E suferință multă, pământul e spurcat,
Războiul și teroarea se întinde neîncetat,
Satana, ca turbatul, își face planul lui
Că știe că trăim timpul sfârșitului.

Cuvântul din Scriptură ne spune lămurit,
E timpul de pe urmă, e timpul la sfârșit,
Să nu ne temem, frate, doar să ne bucurăm,
Că Domnul va veni, iar noi o să plecăm.

Ajută-ne să stăm, mereu, în rugăciune,
Căci va veni prigoana, atunci nu putem spune,
Decât c-avem un Tată pe care îl iubim,
Să stăm în rugăciune și pregătiți să fim.

Curând vom încheia cu alergarea noastră,
Ne-om întâlni, cu
toții, în zarea cea albastră
Și osanale sfinte, cu toții, vom cânta,
Căci Domnul nostru vine, eu spun, doar maranata!
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
Noi suntem slabi din fire, dar ne-am luat de mână,
În camera de sus, o dată-n săptămână,
Un lanț de rugăciune, cu toții, am format
Și lauda spre Tine prin rugă am înălțat.

Sabatul l-am serbat, la templu noi am fost
Și știm că-n dreptul nostru, a fost plătit scump cost,
Nu avem nici un merit, dar jertfa o primim,
Fiindcă dorim din suflet în veșnicii să fim.

Avem probleme multe, pe liste sunt bolnavi prea mulți,
Noi ne-am unit în rugă, strigăm, am vrea s-asculți,
Suspinelor răspunde, durerea o oprește
Și fă o vindecare, ce crezi că trebuiește.

Durerea este mare și vrem să fim cu Tine,
Căci pe pământul ăsta nimic nu este bine,
Strigăm uniți în rugă, strigăm cu dor mereu,
Noi ne-am unit în rugă, la bine și la greu.
Emilia Dinescu

DE CE DOAR TU?
Tu ești mântuit și fericit, se pare,
Dar unde ți-s copii oare?!
Prin țări străine își făuresc palate,
Muncind și săvârșind grele păcate.
Oare de ce nu-ți pui nici o întrebare,
Cu sufletul de ce nu umbli-n depărtare,
Primești ce ei îți dau; sunt daruri scumpe,
De ce oare din piept inima nu ți se rupe?
De ce nu te gândești că-i ban murdar
Și de păcat mânjit e al său dar?

Tu ești mântuit și fericit, se pare,
Dar inima din piept oare nu doare
Când în păcat al tău părinte moare
Și pare că nu are bietul o salvare,
Căci umblă prin bodegi și crâșme ades
Și în pahar el dă vieții un sens
Sau prin parcuri se distrează bârfind
Și cu vorba îl auzi ades lovind,
De ce nu te gândești că azi îi ai
Și trebuie să le vorbești mai des de rai?

Tu ești mântuit și fericit, se pare
Și aștepți, sperând să pleci în misiune, în lucrare,
În țări îndepărtate să vorbești de Isus,
Dar oare cum mai poți privi în sus,
Când ai vecini ce nu cunosc nimic
Și mor neștiind credința care o ai, ce ai citit,
Când ai colegi care nu știu ce crezi,
Căci tu prea bine, poate, nu îi vezi,
De ce nu te gândești că azi e șansa ta
Să le spui tuturor despre credința ta?

De ce doar tu s-auzi acest cuvânt,
De ce te crezi mai sfânt decât un sfânt,
De ce primești un dar, deși nu îl dorești,
De ce doar tu, doar tu vrei să trăiești?
Nu vei trăi și nu vei fi mântuit,
Dacă copilul tău n-aude din Cuvânt,
Dacă părintele ce te-a crescut muncind,
N-aude de Isus ce jertfa a primit,
De aceea crezi și cu credință spune
Ce nume porți și crezul tău anume.
Emilia Dinescu

VINDECAREA COPILULUI INTERIOR
Mulți îngropăm trecutul cât mai adânc în suflet
Și trecem anii, viața, cu un umblet,
A trecut timpul și ne-am maturizat
Și credem cu tărie că, chiar ne-am vindecat.

Vine o zi, când teama ne cuprinde fugitiv,
Realizăm, cu teamă, că în trecut, un punct este captiv
Și vrem ca să fugim, să ne ascundem de trecut,
Dar nu e înțelept, nu trebuie făcut.

Am înfruntat trecutul, chiar cu fruntea sus,
N-a fost o luptă grea, a dus-o pentru mine, chiar Isus,
Mi-a pregătit terenul dinainte, dar eu m-am speriat
Și pentru o clipă am vrut să mă retrag, căci am clacat.

Nu s-a putut, căci n-a vrut Dumnezeu,
A hotărât că-i timpul să lupt cu mine, eu,
N-a fost o luptă grea, dar s-a luptat în rugăciune,
Vă mulțumesc din suflet la toți ce ați fost cu mine.

M-am vindecat de traume și de dureri profunde,
Pitite bine-n suflet, în locuri doar de mine știute,
Am înfruntat trecutul, momentul am depășit,
Eu nu am nici un merit, Isus, El m-a iubit.

A fost ceva mirific, a fost fenomenal,
Am stat cu teamă-n suflet, mă tem de infernal,
Dar Dumnezeu a vrut din somn să mă trezesc
Și-n colțul meu de suflet adânc să scotocesc.

Am scuturat de praf, am scos tot din trecut,
Mă simt sublim acum și știu că n-a durut,
S-a învechit prea mult, era chiar expirat
Trecutul ce am crezut că prea mult m-a marcat.

Nu sunt un filosof și sfaturi eu nu dau,
Dar mă gândesc mai bine și iată, așa cum stau,
Vă rog frumos, din suflet, să nu lăsați trecutul
Să facă tot ce vrea, schimbarea e începutul.

De nu se poate singur, vorbește, fi deschis,
De îl privești în față, trecutul e învins
Și cazi în rugăciune, predă-i lui Dumnezeu
Tot ce te-a apăsat, ce a fost urât și greu.

De azi voi fi prezentă și în trecutul meu,
El nu m-a învins pe mine, învins-a Dumnezeu,
Eu am făcut schimbarea și lupta am câștigat,
Vă mulțumesc din suflet, la cei ce ați ascultat.

N-am scris să mă mândresc, am scris că-s fericită
Și fericirea toată de nu e împărtășită,
Nu are nici un farmec, eu vreau să luați seama,
Isus este acela, mi-a vindecat El rana.

Te rog, de ai citit și ai vreo suferință,
Ascunsă bine-n suflet, cu multă chibzuință,
Las-o să iasă afară, e timpul de înfruntat,
Durerea ce e veche, e timp de abandonat.

Nu suntem prizonieri, trecutul e învins,
Cu rugăciune multă un nou țel am atins,
Schimbarea e ușoară, când lupta e decisă,
Constați, cu bucurie, tristețea e învinsă.

Vă mulțumesc din suflet pentru că ați citit,
Eu mă retrag, acum, un om nou, fericit,
De vrei schimbare, fă-o, dar luptă în rugăciune,
Nu mergi în luptă singur, eu sincer îți pot spune.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Cuvintele sunt goale și nu au valoare,
Valoarea o găsesc în voi, în fiecare,
Voi credeți c-ați crescut, v-ați înșelat,
Copilul ce ați fost, doar l-ați abandonat.

Am vrut să vă privesc în ochi pe fiecare,
Sub bucurie, am văzut tristețe, încercare,
Un ghimpe, o durere, purtați toți în ascuns,
Eu i-am predat durerea lui Isus.

Am vrut să plâng și am plâns de fericire,
Căci am văzut că nu e despărțire,
După mult timp ne-am întâlnit și noi,
Cei care ați fost minunați, ați fost chiar voi.

Nimic pe lumea asta nu e întâmplare,
Doar Dumnezeu e cel care conduce tot sub soare,
O zi senină El ne-a dăruit,
Iar planul nostru El a înfăptuit.

Eu știu că, de acum, vă port în suflet și în rugăciune,
Avem un rost pe acest pământ și fiecare e minune,
Nu-s doi la fel, căci Dumnezeu a vrut
Să știm că fiecare-i unic și plăcut.

Eu mi-am creat o lume-n poezie
Și știu că tot ce se întâmplă-i bucurie,
E darul pregătit de Dumnezeu,
Un dat măreț primit-am, ieri și eu.

Aș vrea să fiți în locul meu acum
Căci sufletul s-a transformat în scrum,
Ce a fost adânc în suflet îngropat,
Ca fumul, ieri spre cer s-a înălțat.

Eu mi-am creat o lume minunată
Și aș vrea ca-n viitor, cândva, vreodată
Să fiți și voi așa cum sunt azi, eu,
Pe lângă bucurie, simt pacea de la Dumnezeu.
Emilia Dinescu