Intercer – Poezii si editoriale

REUNIUNEA NOASTRĂ
Azi am trăit, pentru o zi, chiar în trecut,
A fost un timp frumos, a fost un timp plăcut,
Am fost copii în trupuri de adulți
Și am retrăit intens, de când am fost micuți.

Și vremea parcă s-a schimbat, ca din senin
Și am avut un cer de soare plin,
Pe doamna învățătoare am ținut-o lângă noi,
Exact cum este matca într-un roi.

A fost sublim și am avut o gazdă primitoare,
Am fost în casa lor ca o familie mai mare,
Parcă ca ieri eram copii, așa ne-am revăzut,
S-a întâmplat totul sublim, cum mulți nu am crezut.

A fost o zi ce va trăi mult timp în noi,
În inimă simțiți exact același lucru toți și voi
Vă bucurați și retrăiți mult timp un sentiment plăcut,
O dragoste divină pe mine m-a umplut.

Vă mulțumesc frumos la fiecare,
Ați luminat și ați adus candoare,
Eu vă iubesc, vă port în rugăciune
Pe voi, pe toți vă port cu afecțiune.
Emilia Dinescu

DOAMNEI ÎNVĂȚĂTOARE
Eram micuți și vă greșeam mereu,
Eram rebeli, rebelul ascultă greu,
Dar ați avut răbdare pentru noi,
Ne-ati învățat că și alții au nevoi,
Că fiecare este special,
Un adevăr ce e primordial.

Anii au trecut, amprenta a rămas,
Căci dascălul educă, nu un ceas,
Educă și rămâne permanent,
Transformă un copil în om; asta-i concret.

Ne-am adunat ca să vă mulțumim,
Nu v-am uitat, cu sufletul prea plin,
Vă spunem c-am crescut și ne-am schimbat,
Noi n-am uitat că sfatul ni l-ați dat,
Vă mulțumim din suflet, ne-ați fost a doua mamă
Vă vom purta în gând și-n inimă și-n ramă.
Emilia Dinescu

 GÂNDEȘTE
Ești mamă, gândește-te bine ce faci,
Căci fapta în urmă rămâne,
O vorbă de o spui să n-o calci
Căci numai și numai de tine, azi, ține
Ce moștenire spre ceruri tu lași.
Și atât ți se cere, gândește-te bine
Și cumpănește de-i drept ce tu faci
Că-n ceruri doar dreptul cu fală rămâne,
Gândește de-i drept copiii să-ți lași.
Emilia Dinescu

 E ZIUA PREGĂTIRII
E ziua pregătirii, cu zel ne avântăm,
Nu știm ce să mai facem, să nu ne încurcăm,
E timpul scurt și ziua aleargă, se grăbește,
Curând va veni seara, bolta se înnegrește.

Cu disperare-n fugă prin treburi alergăm,
Ne temem că cu timpul, acuma, ne luptăm,
S-a scurtat ziua mult, se va întuneca,
Oare în timpul zilei, lucrul vom termina?

E ziua pregătirii și noaptea va veni,
Va veni noaptea cruntă ce ne va despărți,
Nu va mai fi lumină ca să ne pregătim,
E ziua pregătirii, mai mult noi să citim.

Să cerem Duhul sfânt în ziua pregătirii,
Să facem loc, în toate, credinței și slujirii,
Să ne hrănim acum, cu ce am pregătit,
E ziua pregătirii, e timpul la sfârșit.

E ziua pregătirii, nu doar din săptămână,
E ziua pregătirii, căci Domnul o să vină,
Ai pregătit de toate, o lipsă să nu fie,
În candelă ai pus ulei mai mult, cum scrie?

O pildă ni s-a spus, din pilde învățăm,
Fecioare adormite, n-am vrea să ne înșelăm,
E ziua pregătirii, cu dor să ne zorim,
Curând va veni seara, să nu ne amăgim.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Ce este viața fără rugăciune?
Un gol imens, nu este o minune.
Ce este viața fără Dumnezeu?
Un egoism și un puternic eu.

Azi am promis o zi de consacrare,
Să ne rugăm pentru redeșteptare,
Să cerem Duhul sfânt, noi vrem putere,
Putere de a trăi cum Domnul cere.

Noi am făcut din azi o sărbătoare,
Și zi de zi va fi la fel sub soare,
Ce dacă vin necazuri sau durere,
Noi ne încredem în a Ta putere.

De mână ne luăm în rugăciune,
Venim la cruce, toți ca unul, pentru a spune,
Suntem convinși și știm că am greșit,
Dar harul Tău divin ne-a mântuit.

E zi de rugăciune, mulțumim,
De gândul bun pe care îl nutrim,
Îți mulțumim că suntem încercați,
Prin asta știm că noi suntem salvați.

Suntem vase de lut, suntem doar zgură,
Dar harul Tău divin n-are măsură,
Ne prelucrezi și vrei să fim deplini,
De aceea noi primim și doar îți mulțumim.
Emilia Dinescu

NU SUNT POETĂ
Nu sunt poetă, doar vorbesc în vers,
În vers găsesc cuvântul mai divers,
Printre cuvinte nerostite, strecor gânduri
Și mă trezesc că umplu multe rânduri.

Nu pot să spun ce vreau, nu-s vorbăreață,
Chiar de aș vrea, așa sunt eu, nu-s îndrăzneață,
Trăiesc în lumea mea, visez că va fi bine
Și chiar e bine, când vorbești în rime.

Sunt criticată, eu când scriu, greșesc,
O recunosc și vreau să-ți mulțumesc,
De mă ajuți și îmi arăți greșeala,
Voi corecta, chiar de termin cerneala .

Eu scriu în vers, dar nu scriu poezie,
De multe ori ce scriu, e pentru mine, îmi scriu mie,
Mă pierd în vis, mă pierd în galaxii,
Mă regăsesc în versuri, nu în poezii.

M-ați întrebat, ades, de ce eu m-am blocat
Și de ce scriu doar despre cer neîncetat,
Eu nu scriu poezie, doar vorbesc
Și am să vorbesc mereu de ce iubesc.

Iubesc mult cerul și vreau veșnicia,
Când scriu de Dumnezeu, îmi crește bucuria,
Sunt ferm convinsă că trăiesc prin El,
Prin El trăiesc și nu am un alt țel.

Asta sunt eu, vorbesc fără cuvinte,
De multe ori, în vers sunt sentimente nerostite,
Nu vreau să vă jignesc, dar vreau ca să accept,
Eu știu că versul meu nu este înțelept.

Nu sunt poetă, scriu în vers ce simt,
De multe ori cuvintele nu pot să le cuprind,
Dar mă descarc în vers, cu bucurie
Și vreau să scriu aici și-n veșnicie.

Vă mulțumesc din suflet c-ați citit,
Vă mulțumesc și dacă versul meu ați ocolit,
Eu scriu în vers și versuri am să scriu,
Așa sunt eu, vorbesc în vers, atâta știu.
Emilia Dinescu

COLEGILOR MEI
O zi cu soare, fără nori,
În viață suntem călători,
Dar haide să călătorim
Prin amintiri pân’ ne-ntâlnim,
Să ne amintim ce a fost frumos,
Să îngropăm ce-i dureros,
Nimic nu este la întâmplare,
Totul are un rost sub soare,
Iar rostul meu mi l-am găsit,
Mă bucur că v-am întâlnit,
Chiar dacă numai virtual,
Curând totul va fi real,
Până atunci vă spun și eu,
O zi senină, fără greu,
Cu soare în suflet și speranță
Căci Dumnezeu ne ține-n viață.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
În rugăciune, Doamne, eu am venit cu drag,
Eu am venit la Tine și nu mă simt pribeag,
Sunt călător, știu bine, căci doar călătoresc,
Pe acest pământ, nu-i bine, de eu mă rătăcesc.

În camera de sus, eu simt că sunt acasă
Și simt c-orice durere, aici, nu mă apasă,
E timpul meu de rugă și iată am venit
Și pacea Ta divină spre mine a pornit.

Aș vrea să mă dezbrac de orice e durere,
Aș vrea să nu mai simt a lumii grea plăcere,
Să mă agăț de Tine, să nu te părăsesc,
E timpul meu de rugă și, iată, îndrăznesc.

Am poposit la Tine și mă simt fericită,
Chiar dacă nu e bine, eu știu că-s ocrotită,
Ce dacă gust amarul, nu vreau ca să cârtesc,
Aș vrea să înțeleg, Cuvântul să împlinesc.

Curând va veni Domnul, cerul va fi cuprins
De slava măreției, de un drum spre paradis,
Cum să mă plâng, Isuse, eu nu vreau să îndrăznesc,
Vreau să stau lângă Tine, căci vreau să odihnesc.

Am obosit în lume, am obosit de toate,
Căci am purtat prea mult desaga cu păcate,
Dar am venit la Tine, Tu m-ai primit lejer
Și am o bucurie, eu simt că nu mai pier.

În camera de sus, acum, îți mulțumesc
Și doar cu mulțumire, aș vrea să Te slăvesc,
Am îndrăznit, Isuse, și ruga mi-ai primit,
Cum să nu spun, întruna, că Tu m-ai mântuit.

Accept, în dreptul meu, eu știu că-s mântuită,
Primesc cu bucurie o jertfă dăruită,
Primesc un dar măreț, nu vreau nimic pe lume,
Decât a Ta putere, să pot Cuvântul a spune.

Sunt fericită, Doamne, pe mine m-ai primit
Și iată, vin în rugă, încă n-am mulțumit,
Îți mulțumesc, Isuse, pe liste avem nume,
Copiii noștri, Doamne, din lume o să se adune.

Pe altarul jertfei Tale, noi listele am pus
Și știm că sunt în lume, copiii i-am adus,
Dar știm că-i vei întoarce, de aceea îți mulțumim,
Aducem mulțumirea, noi știm că nu greșim.

Îți mulțumesc, Părinte, că aduci alinare
La cel ce-n suferință și în durere mare,
Își duce greu povara, de boală e cuprins,
Mă bucur că ești Medic și listele am scris.

Îți mulțumesc că, încă, ne auzim ca frați,
Îți mulțumesc că astăzi suntem toți adunați,
Îți mulțumesc, Isuse, n-aș vrea să mă opresc,
Ajută-mă, în toate, mereu să-ți mulțumesc.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE PENTRU VIO
În rugăciune stau și îndrăznesc să cer,
Ai spus să îndrăznim și iată, mă ofer,
Eu strig în rugăciune căci boala este grea,
Te rog, să îi dai aer, oprește tusea rea.
E sora mea și-n rugă, eu vin și îndrăznesc,
Să cer o pace adâncă și somn ușor doresc,
Mă-ncred in Tine, Doamne, trimite alinare,
Oprește suferința și fă o vindecare.
E greu să nu respiri, e greu să fi bolnav,
Trimite alinare și un aer cald, suav,
Să simtă sora mea, că Tu ai mângâiat
Un suflet obosit, un trup prea încercat.
Eu mă încred în Tine că știu că ne asculți,
Venim la rugăciune, lângă altar desculți,
În ruga mea, alături și frații s-au unit,
Pe sora noastră în rugă cu drag am amintit.
Îți mulțumim că, încă, mai strigăm împreună,
Chiar de e noapte adâncă, când frații se adună
În lanț de rugăciune noi, iată, am strigat
Și-ți mulțumim din suflet că Tu ne-ai ascultat.
Emilia Dinescu

 ÎN CAMERA DE SUS
E ceas de rugăciune și iată, am venit,
Sunt fericită, Doamne, că-n rugă m-ai primit,
E ceasul meu de veghe, în lanț eu m-am înscris,
Căci m-ai chemat, Isuse, Tu mi-ai vorbit, nu-i vis.

Ți-am auzit chemarea în gălăgia lumii,
Dar m-am temut, Isuse, că-n timpul rugăciunii
Se vor ivi probleme, satana va lucra,
Eu m-am temut că-n rugă nu mă pot consacra.

Dar ai făcut minune și-n timp de rugăciune,
Nu s-a întâmplat nimic, este a Ta minune,
De liniștea din casă, aș vrea să-ți mulțumesc,
Îți mulțumesc că-n rugă eu pot să te întâlnesc.

Este sublim să știi că te-ai luat de mână
Și stai unit în rugă, o dată-n săptămână,
Cu frații tăi de grupă, cu cei ce s-au înscris,
În lanțul rugăciunii, așa cum am promis.

Venim uniți în rugă, pe altarul rugăciunii,
Venim s-aducem, Tată, problema misiunii,
Sunt mulți care lucrează, Cuvântul răspândesc,
Sunt mulți care sunt contra și poate-i prigonesc.

Îi pun în rugăciune pe cei care vorbesc,
Pe colportorii care Cuvântul răspândesc,
Pe toți evangheliștii ce fac, astăzi, lucrare,
Pe toți misionarii ce sunt în deplasare.

Mă încred în Tine, Doamne și îndrăznesc să sper
Că cei ce sunt pe liste și par că-n lume pier,
Vor fi aduși la Tine, metoda Tu o știi,
Venim cu a noastre liste, pe liste avem copii.

Copiii noștri în lume de mult s-au afundat
Și sunt vrăjiți, se pare, satana i-a înșelat
Și au gustat pocalul păcatului amar
Și cred că au băut din cel mai bun nectar.

Venim uniți în rugă, căci toți avem în casă
Pe cineva ce pare că de Cuvânt nu-i pasă,
Unește, Tu, familii, unește în credință,
Ajută-ne în rugă, sperăm în biruință.

Cu lacrimi mari în inimi la rugăciune stăm,
Cu sufletul în lacrimi pentru bolnavi strigăm,
Sunt mulți în suferință, e timpul spre sfârșit
Și boala și necazul, poporul a lovit.

Avem pe liste scriși, bolnavi și suferinzi,
Copii foarte micuți și tineri prea plăpânzi,
Spitalele sunt pline, bolnavi în paturi zac,
Se roagă cu speranță, ei cred, nu se prefac.

Te rog, să dai speranță, în încercarea grea,
Creștinului ce poartă o suferință rea,
Să treci pe lângă patul de suferință amar,
Să pui Tu, mângâiere, să ștergi orice coșmar.

La noi e libertate, dar mulți sunt prigoniți,
Sunt zone întregi în lume, creștinii sunt loviți,
Războaie fără număr și fără rost pornesc,
Sunt multe zone-n care doar moartea își doresc.

Noi suntem prea bogați și nu avem vreo lipsă,
Sunt mulți ce-nfometează și setea nu li-e stinsă,
La noi în frigidere e bogăție multă,
Dar alții mor de foame, căci omenirea-i surdă.

Sunt mulți fără de casă, sunt mulți fără adăpost,
Căci au crescut pe stradă și simt că n-au vreun rost,
Aș vrea să te cunoască, căci și ei au un Tată,
Când pun capul pe pernă, eu simt că-s vinovată.

Sunt vinovată, Tată, mai mult n-am dăruit,
Deși din mâna Ta, eu darul am primit,
Sunt vinovată, Doamne, că nu îți mulțumesc,
Că tot ce am primit, aiurea risipesc.

Mă uit în jur cu teamă și văd că-s rătăcită,
Sunt oaia cea bolnavă, merit să fiu lovită,
Dar Tu ai fost prea bun, pe umeri m-ai luat,
Din valea de necazuri, pe brațe m-ai purtat.

Mă bucur că sunt bine și vreau să-ți mulțumesc
Pentru țepușul care n-am vrut să îl primesc,
Am fost o complexată și mult eu am cârtit,
Dar mulțumesc că boala mai mult nu m-a lovit.

În camera de sus eu, iată, am intrat,
E ceasul meu de veghe și stau, am așteptat,
Am așteptat s-aud, o vorbă să primesc,
Cu pacea Ta divină, acum, mă întâlnesc.

În camera de sus, de mână ne luăm
Și împreună-n rugă, durerea noi strigăm,
Tot împreună, Doamne, în cer ne-om bucura,
Căci timpu-i scurt și știm, curând noi vom zbura.

În camera de sus, acum, noi poposim,
Curând, Tu vei veni, aștept să ne întâlnim,
Până atunci, de mână, vom sta în rugăciune,
Îți mulțumim de toate, amin mai pot a spune.
Emilia Dinescu