Intercer – Poezii si editoriale

GÂNDURI DE MAMĂ
O inimă îmi bate în piept, dar nu mai bate pentru mine,
De când sunt mamă, este drept, mă rog mereu să fie bine
Pentru băieți ce îi am, ei sunt cadoul meu suprem,
Poate să vină ce-o veni, sunt lângă ei și nu mă tem.

Eu știu că Dumnezeu mi-a dat cea mai de preț comoară-n lume,
Poate nu crezi, dar eu știu bine, că sunt a mea mare minune,
Sunt cei mai valoroși copii, nu am nevoie de avere,
Căci ei mi-au adus bucurii și în necaz mi-au dat putere.

Nu meritam așa cadou și nici atâta bunătate,
Dar Dumnezeu a fost prea bun, am cea mai mare scumpătate,
Nu am nevoie de nimic, doar pentru ei mă rog mereu,
Cu glasul meu de mamă strig și voi striga la Dumnezeu.

Nu poți să simți ce simt, chiar eu, în vers îți spun, sunt fericită,
Chiar dacă-n viață a fost greu, eu sunt o mamă împlinită,
Nu pot să spun decât atât, un singur lucru îmi doresc
Averea mea de pe pământ, să fie darul meu ceresc.
Emilia Dinescu

SCRISOARE
Dragii mei, vă scriu un gând,
Transmis cu al rimei vânt,
Mi-am propus să mă retrag,
Dar nu pot, că scriu cu drag
Și de scriu ceva de bine,
Mă ridic întâi pe mine
Că de multe ori sunt jos…
Asta e… sunt om fricos…
Nu mă ridic că eu vreau,
Dar știu că puterea-mi iau
De la însuși Dumnezeu
Căci eu sunt în planul Său.
Chiar de am rătăcit cărarea,
Am suportat încercarea,
Dumnezeu, în mila Sa,
M-a purtat mereu așa
Cum a știut că-i mai bine,
Vă spun, nu îmi e rușine.
Să vă spun din ce gândesc,
Nu am cum să mă opresc,
Poate am să scriu mai rar,
Dar tot am să scriu, măcar,
Câte un gând mai rătăcit…
Mulțumesc că m-ați citit
Eu puțin am obosit,
Dar de Domnul nu mă las,
Căci de am fost în necaz
El pe brațe m-a purtat
Și de multe m-a salvat.
**********
Vreau să mă adun puțin
Și promit c-am să revin,
Dar vreau să mă regăsesc,
Simt că eu nu mă găsesc,
E timpul să fiu cu mine,
Căci simt că așa mi-e bine.
Eu mă rog și Dumnezeu,
Mă va ridica din greu,
Mă va ține în palma Sa
Câte zile voi avea.
********
Nu vreau să vă întristați,
Să vă simțiți neglijați,
Eu vă port în gândul meu
Și am să mă rog mereu,
Dumnezeu să vă vorbească
Și pe voi să vă întărească,
Să căutați Adevărul
Dacă vreți să vedeți cerul,
Căci pământul e efemer,
Trebuie să vreți în cer.
Curând Domnul va veni
Și sper că ne-om întâlni
Și vom sta doar în povești
Fiindcă știu că îți dorești
Ca și mine veșnicia,
Asta este bucuria
Care mi-o doresc deplin,
Nu mai spun decât amin.
*******
Vreau să mă adun puțin
Și nu vreau să vă rețin,
Că e viața virtuală
Sau că este cea reală,
Vreau să stau cu Dumnezeu,
Căci simt că e timpul meu,
Timpul meu de cercetare,
Timpul meu de încercare.
Nu spun că nu mai vorbesc,
Dar sper să mă regăsesc,
Să revin când Dumnezeu
Va schimba, El, planul meu,
Până atunci mă odihnesc,
Dar să știți că vă iubesc
Și vă mulțumesc de acum
Că m-ați însoțit pe drum
Și vreau să ne regăsim,
Bucuroși să ne întâlnim.
*******
Gândul meu vi l-am transmis
În acest vers care-i scris,
Mulțumesc c-ați înțeles
Chiar dacă nu are sens,
Mulțumesc și mă retrag,
Să fiu singură mi-e drag,
Până am să mă regăsesc
Eu aceasta îmi doresc
Și închei cu… mulțumesc.
Emilia Dinescu

MULȚUMIRE
E zorii dimineții și a plouat puțin,
M-așez la rugăciune, aștept glasul divin,
Aștept să te întâlnesc și vreau ca să vorbim,
De n-ai vorbi cu mine, în viață ar fi chin,
Tu m-ai trezit din somn și vreau să-ți mulțumesc,
În fiecare zi cu Tine, prin Tine, eu trăiesc,
Mi-ai pus în piept suflarea și viața Tu mi-o ții,
Îți mulțumesc din suflet, mi-ai dat o nouă zi.
Emilia Dinescu

 GÂNDURI
În dimineața asta, aș vrea să scriu un vers
Și să vorbesc cu tine, să-ți spun ceva din mers,
În goana vieții noastre să alergăm cu rost,
De n-alergăm cu Domnul, chiar totul merge prost.

Tumultul ne cuprinde și suntem călători,
Dar să gândim mai bine, nu suntem visători,
Ne facem planuri multe și clipe risipim,
De noi în rugăciune, mai des, nu ne oprim.

Se pare că uităm că viața-i efemeră,
Ne adâncim cu totul în lumea ce mizeră,
Ne pierdem printre gânduri și nu ne regăsim,
Să stăm în rugăciune mai des și să postim.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE DE MAMĂ
Noi suntem mame și strigăm la Tine,
Copiii noștri cred că ei sunt bine,
Dar au plecat în lume și te-au abandonat,
Deși, mereu, să-i îndreptăm spre Tine, ne-am luptat.

Noi ne dorim și credem că e bine,
Da, ne dorim să-i știm că-s lângă Tine,
Ne facem vise și visăm frumos,
C-așa e mama, cu sufletul duios.

Deși dorim, vrem voia Ta să fie
În tot ce-i pământesc, nimic nu-i fantezie,
Dorim cu ardoare cerul pentru ei
Căci știm că pentru Tine-s mielușei.

Acum, strigăm ca mame-n rugăciune,
De multe ori cuvintele nu știm a spune,
Dar știm că Tu, ca Tată, ne asculți
Și avem încredințarea că răspunzi.
Emilia Dinescu

M-AM RIDICAT
M-am ridicat.
În colbul tulburării am căzut,
Dar rugăciunea care s-a făcut,
Mi-a dat puteri să mă ridic, eu eram jos,
Dar strigătul de disperare-i prețios
Și vezi că ce credeai urât, era frumos.
Și teama ce te sugruma ușor,
S-a scuturat și parcă, nu e nor.
Când rugăciunea se înalță, tu trăiești
Și te ridici, oricât de doborât mai ești,
De mână ești luat, ești ridicat
Fiindcă o rugă disperată s-a înălțat
Emilia Dinescu

LA MULȚI ANI, ANA!
Astăzi este despre tine,
Căci e ziua ta, știi bine,
Mă așez să scriu ceva
Pentru surioara mea.

Norii, azi, s-au scuturat
Și pământul a spălat,
Miroase a primăvară,
Deși este toamnă iară.

Frunzele se risipesc,
Anii noștri se înmulțesc,
Azi, aș vrea să scriu frumos
Pentru un suflet prețios.

Dar cuvintele nu vin,
Deși inima-i preaplin,
Nu știu bine să rostesc,
Nu știu cum să îți vorbesc.

Viața mult te-a încercat,
Eu în rugă te-am purtat
Și mă voi ruga mereu,
Căci tu ești sufletul meu.

De-aș putea m-aș rupe-n două
Când în viața ta doar plouă,
Eu nu pot să fac nimic,
Glasu-n rugă îl ridic.

Te lupți pentru ai tăi copii,
Muncești mult, bine să-i știi,
Ești o mamă devotată
Și de viață încercată.

Meriți să fi fericită,
Sper că știi că ești iubită,
Te iubim și îți dorim
Să ai tot ce e sublim.

Dumnezeu să te păzească,
Calea ta să netezească,
Să fi binecuvântată,
Fericită viața toată.

Urări știu că ai primit,
Însă în versuri am grăit
Și am scris o poezie
Ce ți-e dedicată ție.

Eu doresc mai mult puțin,
Gândul meu, nu ți-e străin,
Doresc ca în veșnicie
Să îmi fi tu, soră mie.

Nu știm viața cum ne poartă,
Să trăiești frumos e artă,
Dar artistu-i Dumnezeu,
El e Creatorul tău.

El, Cuvântul ne-a lăsat
Și nicicând nu te-a uitat,
De aceea eu aș vrea
Să privești la mila Sa.

Nu vreau să te plictisesc,
Însă, iată, îndrăznesc
Să mă rog la Dumnezeu,
Să simți ce vrea El mereu.

Dumnezeu ne vrea ai Lui,
Știu că nu știi ce să spui,
Dar privește în trecut
Să vezi câte ai petrecut.

Dumnezeu nu te-a lăsat,
Ba, pe brațe te-a purtat,
Când părea că este greu,
Te salva doar Dumnezeu.

Tu ești surioara mea,
Ți-aș da viața de aș putea,
Vreau să știi că te iubesc,
Tot ce-i bun eu îți doresc.

Îți doresc să fi iubită,
Să simți că ești prețuită,
Îți doresc să înflorești,
Să ai viață ca-n povești.

Îți doresc doar sănătate
Și putere s-ai în toate,
Îți doresc chiar veșnicia
Căci asta mi-e bucuria.

Vreau să mă retrag acum,
Mă opresc din scris și spun,
Doamne, ia-o în paza Ta,
Căci ea este sora mea.

Dă-i Tu tot ce e mai bun,
Chiar dacă nu știu să spun,
Eu mă rog și îmi doresc
Pentru ea să-ți mulțumesc.

Este foarte prețioasă,
Este sora mea frumoasă,
Vreau să accepte veșnicia
Căci cu Tine-i bucuria.

Am scris tot ce am gândit,
Chiar de-n rimă am greșit
Și iată, că mă opresc,
La mulți ani, eu îți doresc.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
O apăsare-n piept simt, mă cuprinde,
În mine, amintirea a ce a fost, parcă se aprinde,
Credeam că-s vindecată de trecut,
Dar, iată, eu constat că n-am putut,
Am îngropat adânc, în suflet, doar durere
Și simt că parcă nu mai am putere…
Să țin cotloanele chiar ferecate mi-aș dori,
Aș vrea durerea aceasta a opri,
Aș vrea să nu revină ce a durut,
Căci cu durerea eu nu știu să lupt.
Eu nu urăsc, chiar dacă m-ați rănit,
Am vrut să mă feresc de suferit
Și m-am închis în lumea mea de vis,
Așa am meditat mai mult și am scris,
În vers m-am alinat și mi-am găsit plăcerea,
În poezie am pus toată durerea.
Am stat închisă în lumea mea, mereu,
Până într-o zi când, însuși, Dumnezeu
M-a mângâiat și m-a condus la El,
De atunci eu n-am mai fost la fel.
Trecutul am crezut c-am îngropat
Și suferința, chiar eu am uitat,
Dar amintiri prea multe se ivesc,
Mă tem și mă îngrozesc când mă gândesc…
De ce am suferit… nu înțeleg…
Eu n-am știut pe mine să m-aleg,
Nu am știut cum să mă prețuiesc
Până la cruce să te întâlnesc.
Eram copil, eram deosebită,
Că-n trup, de boală eu am fost lovită,
Dar mulți n-au înțeles că sufeream,
Chiar când cu ochii-n lacrimi le zâmbeam.
Și praful amintirii s-a evaporat
Și pare că trecutul a-nviat,
Revine tot și parcă, iar m-am speriat,
Dar nu mă las înfrântă de trecut,
Că între timp, eu Adevărul am cunoscut,
L-am cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu
Și am înțeles că El m-a prețuit mereu,
Valoare întotdeauna El mi-a dat
Și pot să spun, din multe m-a salvat,
Cu mine drumul vieții a petrecut
Și am uitat tot ce a durut.
Chiar dacă eu trecutul n-am uitat
Și am crezut că e adânc în suflet îngropat,
Pot spune cu mândrie-s fericită
Că nu am fost de viață ocrotită,
Sunt fericită că sunt eu, așa cum sunt
Și nu-mi doresc să fiu o alta pe pământ,
Sunt mulțumită și împlinită, mă mândresc
Că Domnul m-a învățat să mă iubesc
Căci pentru mine pe cruce a murit
Și toate… pentru că… doar m-a iubit.
Emilia Dinescu

DACĂ N-AI FI TU
Doamne, dacă n-ai fi Tu și ar veni o furtună,
Ne-am rupe, ne-am frânge, am fi distruși,
Dar Tu ne sprijini, pe vreme rea ca și pe bună,
Doar noi să vrem să stăm; ca puii lângă cloșcă strânși
Și Tu ne vezi, ne chemi și ne ocrotești,
Asupra noastră, cu brațele deschise, binecuvântări reverși
Ca noi să știm, să credem că Tu ești
Al nostru Tată și nu vrei ca să avem noi, ochii plânși.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Doamne, te rog, mă iartă, căci multe am promis
Și apoi, promisiunea s-a spulberat ca un simplu vis,
Eu am călcat promisiunea și ce am făgăduit,
Pe Tine, Doamne, eu te-am înșelat și te-am mințit.
Nu merit nimic să am și nici nu îndrăznesc,
Să mai privesc la Tine, amarnic mă căiesc
Căci m-ai iertat de vină, Tu, însuți, m-ai spălat
Iar eu, fără sfială, din nou m-am întinat
Și am venit la Tine cu lacrimi mari, fierbinți,
Rugându-te, Părinte, greșeala să mi-o uiți
Și-n a mea rugăciune eu multe am promis
Și am căzut, se pare, prea multe mi-am permis.
Emilia Dinescu