Intercer – Poezii si editoriale

Rondelul unei dimineţi de Toamnă

O, atâta-i de frumos, în zi de Toamnă,
Când se revarsă zorii-n picurii de rouă
Şi oferă sub soare, – o privelişte nouă
Ce-n inspiraţii la reflecţii ne îndeamnă!

Prin frumuseţi, ca şi-o aleasă Doamnă
Natura-nviorează ca atunci când plouă;
Şi-atâta-i de frumos, în zi de Toamnă,
Când se revarsă zorii-n picurii de rouă!

E-o bucurie, ce nu se taie pe din două!
Prezenţa ei e-n fiecare zi de dimineaţă;
Şi zi şi noapte, concomitent amândouă
În sublim, renaşte dragostea de viaţă…
O, atâta-i de frumos, în zi de Toamnă,

Când se revarsă zorii-n picurii de rouă!

Flavius Laurian Duverna

Laudă și adorare,
Te-admirăm și-Ți mulțumim,
Cerul și a lui splendoare
Ai lăsat să nu murim.

Fericiți că Te descoperi
În oricare pas făcut,
Providențial ne-acoperi,
Rostul ni-l pricepem mult.

Iartă-ne de-acea orbire,
Minunile n-am văzut,
N-am dat totul pentru Tine,
Am păstrat ce ne-a plăcut.

Îndoială, necredință
Au crescut neîncetat,
Buna Ta făgăduință
Prea ușor noi am uitat.

Te rugăm, Doamne, trimite
Duhul Sfânt la noi acum,
Să ne scape din ispite,
Să ne-arate drumul bun!

Vrem curaj, multă credință,
Uși deschise de lucrat,
Trezire și biruință,
Biserica – grâu curat!

Ucenici ai Tăi întruna
Renunțăm la scump confort,
Niciun pod, barcă niciuna
Nu avem n-al nostru port!

Mulțumire, osanale
Îți aducem toți cântând,
Fapte bune cresc pe cale
Adevărul semănând! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Lacrimi se ridică-n iarbă
ca-ntr-o rugă violete,
Nu vor adunate-n salbă,
pe pajiște stau discrete.

Ca minuni de frumusețe
cresc spre cer în mulțumire,
Alungând orice tristețe,
împart pace și iubire.

Creatorul nostru fie
lăudat fără-ncetare!
Pace, zâmbet, bucurie,
natura e o splendoare!

Flori, copaci și animale,
daruri ce-aduc voioșie,
Munți și mări, dealuri sau vale,
scriu recunoștință vie.

În grădina minunată
ce ne-așteaptă mai frumoasă,
Printre stele așezată,
vom fi fericiți acasă! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

În rochia de mătase-albastră,
Cu margini albe dantelate,
Și amăgind privirea noastră,
Naufragiem foarte departe.

Cu mângâieri înșelătoare,
Ne duci spre-adâncuri neștiute,
Cerul îți dă o-mbrățișare,
Mândria-ți nu vrea să-l asculte.

Ești nestatornică și rece,
Rebelă, neastâmpărată,
Cel ce te-nfruntă de va trece,
Curând primi-va grea răsplată.

Pe maluri plâng ades părinții,
După cei dragi ce-au fost la tine.
Nu-ncape gând n-adâncul minții,
Dar cel ce-i dus, nicicând nu vine.

Frumoasă ești, fermecătoare,
Puțini te știu și zbuciumată,
Calmă când ești, deasupra soare,
Pari dulce, inocentă fată.

Mă-ntorc la tine cu uimire,
Nu ești la fel ca altădată,
Sub mantia de strălucire,
Porți lacrimi și durerea-mi toată.

Privesc spre cer. o altă mare
Pe drepți așteaptă triumfal.
Hristos aduce vindecare,
Veniți la marea de cristal!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Dar ce să fac cu Isus?

De trei ori guvernatorul
Repetă la judecată –
N-are vină-Nvățătorul,
Am să pun doar să Îl bată!

Pilat are o dilemă.
Voi fi drept sau îmi țin postul?
Soția intră în temă.
E nevinovat!… Dar costul?!…

Conștiința sau poporul
Va decide să răspundă?
Răstignește-L, strigă corul.
Pilat încet se afundă…
––––––––
Treburi sau un timp cu Domnul?
Ziua mea cum debutează?
Planuri fac eu singur, omul,
Voia Lui, sfatul contează?

Ca Pilat vreau siguranță,
Am familie numeroasă,
Traiul mi-este în balanță!?…
Cred că Isus nu mă lasă?

Interes ori ascultare?
Iarăși viața-i o răscruce!…
Lângă El, credință tare
Sau plăcerea foarte dulce?

Ce fac astăzi cu Isus?
Mi-e străin sau mi-este Domnul?
Ce așez mult mai presus?
Ce-I ofer? Crucea sau tronul?

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Clădit din daruri și cuvinte,
legat cu funii de iubire,
Umăr la umăr înainte,
e-un pod unind inimi, simțire.

Dăruie dulce bucurie,
cupa de-amar o-ndepărtează,
Bun adăpost poate să fie,
când ești bolnav stă mereu trează.

Te scoate iute din prăpastie,
odihnă afli, mângâiere,
Să te calmeze doar ea știe,
jertfește tot, nimic nu cere.

Vorbele curg ca în torente,
dar ea e-o bună-ascultătoare,
Te-ndeamnă-n fapte inocente,
rămâne îngăduitoare.

Cu ea furtuna-i adiere,
inofensiv valul turbat,
Să stai cu ea e o plăcere,
e darul cel mai minunat!

Un drag Prieten, mai mult Frate,
Isus Hristos pe drumul vieții,
Mergând cu El nu te-or abate
plăceri sau griji, spaimele ceții.

Cu El treci noaptea suferinței,
atingi ușor piscuri înalte,
Sigur Reper vieții, credinței,
zilnic să-L chemi, nu e departe!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Dincolo, în străfundurile ființei,
dacă ai răbdare și priviri sensibile,
vei descoperi nebănuite filoane de aur,
numeroase nestemate strălucitoare.

Adesea toate acestea sunt îngropate
în spatele unui chip dezagreabil
sau sub un șuvoi de cuvinte zgomotoase,
sub o înfățișare neatrăgătoare.

Există Cineva care știe
să scoată la lumină calitățile ascunse,
care vede ce poate deveni un om obișnuit
dacă se lasă modelat
în dorințe și comportament.

Urmașii lui Isus sunt
căutători de comori. Cu delicatețe
se amestecă printre suflete și
explorează universul cel mai fin
al lor, apoi îi conduc spre Mântuitorul.

Îndepărtând praful și noroiul
îngrijorărilor și al plăcerilor,
sub lumina prietenoasă și caldă
a cerului,

acestea strălucesc aducând
bucurie, zâmbet și bunătate
pe oriunde merg…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Cum ne-ai plăsmuit din lut
și ai pus în noi suflare?
Chipul Tău cum L-ai țesut
tot ca binecuvântare?

Mâna Ta cum a condus
s-avem gând, înțelepciune?
De-orice ființă mai presus,
noi vorbim, avem rațiune!?…

Sentimente-ai pus în noi
și voință, și simțire
Libertate mai apoi
în alegeri și trăire!

Nu mă voi opri vreodat
capodopera Ta – omul –
Să admir neîncetat
lăudând mereu pe Domnul!

Copiii sunt bucurii,
viața este o minune,
Doar privind spre cer vom ști
rostul ei cel clar a spune!…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Văluri albastre ne cuprind încet
Și liniștea ne înconjoară,
Încă o zi se scurge cu regret,
În brațele istoriei zboară.

Se-aprind lumini, sclipiri de licurici,
Se pregătesc de somn și vise,
Având în gând prinți, zâne și pitici
Copii ce vor noi culmi atinse.

Ceas de bilanț în vorbe, fapte,
Pe diagrama vieții bate,
Cereri și mulțumiri în șoapte,
Iertați, vrem consacrați în toate…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Nehotărât prin ramuri bate
Un vânt timid și răcoros
Și frunzele șoptesc cu toate –
E-atât de tânăr și frumos!?…

O fată blondă-și tot așază
Părul cel lung și mătăsos,
Băiatul lângă ea de pază
Nu-nfruntă vântul drăgăstos.

Se-nclină florile și iarba
Când trece el dar fără glas,
Și nimănui n-ar spune taina
De căutare ceas cu ceas.

Aleargă fără încetare
În depărtări neobosit,
Colindă peste munți și mare
Spre țelul lui neîmplinit.

Iar fuge și se tot rotește,
Când plânge nu e mângâiat,
În sufletu-i durerea crește,
Rămâne singur frământat…
–––––––-
Nimeni n-anunță când sosește
Mângâietorul sfințitor,
Nu știm îndemnuri ce șoptește
Cu bun efect transformator.

Lucrând în taină caracterul,
Oglindă lui Isus Hristos,
Oferă sfat, dă ajutorul,
Veșmântul nou, ceresc, frumos…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie