Intercer – Poezii si editoriale

Tic-tac-ul inimii anunță
că viața încă e în trup,
Un colț de pâine aburindă
c-un strop de miere luat din stup…

Și haina caldă ce gonește
frigul pătrunzător și rău,
Acoperiș ce-adăpostește
de ploi și crivăț tot mereu.

Călătorești liber oriunde,
să crezi ce vrei și să vorbești,
Ideile nu vrei ascunde,
poți cumpăra tot ce dorești.

Pe străzi nu se-aud mitraliere,
nici gloanțe moartea aducând,
E liniște și cu plăcere
admiri în parcuri flori crescând.

E-atâta har, dulce favoare
pe care noi n-o merităm,
Iubire, multă îndurare…
Laude lui Isus să dăm! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondel aşteptător

Te strigăă Doamne şi Te-aşteaptă
Cei ce Te cheamă în rugăciune,
Toţi, cei ce doresc sfânta minune
De preschimbare a vieţii, îndată.

Pentru păcat, Tu Te-ai dat plată
Şi-ai scos pe cei trişti din genune,
Te strigă Doamne şi Te-aşteaptă
Cei ce Te cheamă, în rugăciune!

Nădăjduind. la sfânta-Ţi judecată
Ce-se va face, în a-L Tău Nume,
Poporul, cel străin aici prin lume
Spre preschimbare se îndreaptă…
Te strigă Doamne şi Te-aşteaptă,

Cei ce Te cheamă în rugăciune!

Flavius Laurian Duverna
30 octombrie 2019

În zi de Toamnă

În zi de Toamnă, e atâta freamăt pretutindeni,
E atâta pregătire, de-a-ncheia sezonul muncii!
Parcă vine sărbătoarea străjuită de-armindeni!
Un tablou de bucurie, răzbate din şesul luncii,
Când priveşti cu-atenţie peste dealuri şi poeni.

Cerul cel senin, când soarele este înspre apus,
E atât de minunat, în zi splendidă de Toamnă!
Este atât de-albastru clar cand priveşti în sus,
Pare că atunci solemn, el la viaţă te îndeamnă
Ca pe-aripi de vis ceresc să fii purtat şi condus.

E aşa de dulce şi sublimă, priveliştea înserării!
E aşa de linişte superbă,-nvăluită ca-n mantie,
Şi-n natură totul parcă spune timpul îndurării,
Şi parcă în cântec strigă, explozia-i de bucurie
Că-n final avem viaţa prin planul răscumpărării!

O simte inima când cugetă, la atâtea meditări,
Şi o trăieşte-n clipe de răgaz tot contemplând
Minuni, care se văd ca nişte tainici dezmierdări,
Ce îşi au a lor fiinţă, din Forţa Sfântă izvorând
Şi întăreşte sufletul, pe calea vieţii-n încercări.

În zi de Toamnă, e înţelept să te întrebi mereu
– De ce, e-atâta de plăcut, s-admiri şi să priveşti
Multe roade strânse, prin efort nespus de greu?
– E timpul de adunare, pentru grânarele cereşti,
Ca ele să fie pline, pentru gloria lui Dumnezeu!

Flavius Laurian Duverna

Atât de mare-I Dumnezeu

Atât de mare-I Dumnezeu,
Că Universul nu-L cuprinde
În grandoarea ce se-ntinde,
Şi-a Lui mărire, în empireu
Din veşnicii, Ea se extinde.

Ea înglobează şi pământul
Planeta lumii, cea albastră,
În forţa-I mare şi măiastră
Care-i creată prin Cuvântul,
Legat de existenţa noastră.

O zi… mărturiseşte altei zi,
Şi-n mod tăcut, istoriseşte
Că-n lume tot ce dăinuieşte
El prin puterea-I, orândui…
‘N-atâtea legi ce cârmuieşte.

Fără de vorbe prin cuvinte
Îşi spun etern povestea lor
Recunoscându-L, Creator
Miracol viu, ce le cuprinde
Prin dreptul de Stăpânitor.

În Universul, fără margini
Cuprins de tainice mistere,
Departe de-a lumii vedere
Sunt atât de multe imagini
Ce stau în veşnica-I putere.

Şi-astfel se-ntinde măreţia
Învăluindu-ne în clemenţă
Spre gloria Sa-n existenţă,
Ce-i raportată-n măiestria
A Celui Sfânt prin prezenţă.

Flavius Laurian Duverna

Rondelul proorocului Ioan

A fost odată un mare prooroc, Ioan
Botezătorul, ce vestea Împărăţia
Antemergător al lui Hristos, Mesia
Ce-i boteza pe oameni, în Iordan.

Lucrarea aceasta o făcea an de an
Că ea va fi-mplinită-n toată măreţia…
Afost odată un mare prooroc, Ioan
Boezătorul, ce vestea Împărăţia…

Solia lui, înlătura tot ce era profan
Şi cu putere, îndepărta făţărnicia,
Lucrarea sa, el n-o practica-n van
Ci pregătea un popor pentru Mesia
Afost odată un mare prooroc, Ioan,

Botezătorul, ce vestea Împărăţia!

Flavius Laurian Duverna
25 octombrie 2019

Bulgării din lutul galben
Se desfac în cânt de jale
Pe capacul ce închide
Muncă, luptă-n tristă vale…

Spic bogat cu boabe pline,
Pom îmbelșugat de roade,
Mâini ce au făcut doar bine,
Învierea-așteaptă toate.

Vrednic lucrător în Domnul,
Cu un sfat și o-îndrumare,
Acul, ața n-au prins somnul,
Casa ei – o adunare.

Mereu caldă, primitoare,
Potoli foame și sete.
Câți îngeri găsit-au oare
Loc lângă băiat și fete?

Cine va-îngriji grădina?
Pe tataia cine-l culcă?
Cine pregăti-va cina?
Cine toate le descurcă?…

Frunze galbene se-adună
Pe mormântul plin de floare…
Isus are o cunună
Din stele strălucitoare…

La intrarea în Cetate
Hrist pe capul ei va pune,
Coroana cu nestemate.
Vino, rob bun! El va spune. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondelul primei familii

Dumnezeu pe-Adam când l-a creat
El i-a dat un ajutor, pe Eva de soţie,
Şi-n preasfânta-I slavă şi în măreţie
Cu multă dragoste, i-a binecuvântat.

Creşte-ţi, înmulţiţi-vă în lung şi-n lat
Şi umpleţi pământu-n sfântă bucurie!
Dumnezeu pe-Adam când l-a creat,
El i-a dat un ajutor, pe Eva de soţie.

Şi din orice pom cu fructe încărcat
Hrana cea mai minunată, ea să fie,
Fiind gata pregătită, ca o hrană vie,
Căci rodul lui, a fost binecuvântat…
Dumnezeu pe-Adam când l-a creat,

El i-a dat un ajutor, pe Eva de soţie!

Flavius Laurian Duverna
23 octombrie 2019

Rondel de necredinţă

Atâta necredinţă-i Doamne pe pământ
Şi lumea întreagă-i plină de idolatrie
Cuprinsă fiind de groaznica apostazie
Prin închinare la vreun oarecare sfânt.

Şi atât de mult e despărţită de Cuvânt
Căci nici nu vrea de El măcar să ştie,
Atâta necredinţă-i Doamne pe pâmânt
Şi lumea întreagă-i plină de idolatrie.

Prinsă de neadevăr, fără discernământ
Nu ia în seamă, la iminenta Împărăţie
Cea a slavei, în grandoarea ce-o să vie,
Când pământ şi cer se vor topi arzând,
Atâta necredinţă-i Doamne pe pământ,

Şi lumea întreagă-i plină de idolatrie!

Flavius Laurian Duverna
22 octombrie 2019

Clădiri mai noi, mai vechi sunt fisurate.
O zguduire pune la pământ
Pe-acelea ce n-au fost reparate,
Nici întărite bine de curând…
–––––––––
Pătrunde fără milă-ntunecimea,
Pe uși ultra moderne ne-ncetat,
Muzică, internet sau emisiunea
Și filmul ce prea mult ne-au captivat.

Copiii noștri, tinerii la modă,
Inconștienți alunecă ușor.
Părinții plâng, caută o metodă,
Se roagă mult pentru destinul lor…

Să rupem lanțurile lumii multe,
De trudă zilnică fără sfârșit,
Să ne-adunăm familia să asculte
Cuvântul Vieții – far celui mântuit!

Căminul nostru, templu de lumină,
Loc scump cu bucurie, iubitor,
Oricine-ar fi din toți în el să vină,
Mare sau mic, are Mântuitor.

Alți Timotei vor crește cu credință,
Ca Iosif stând departe de păcat,
Puternici, neclintiți au biruință,
Cuvântu-n minte, -n suflet i-a salvat.

E Stânca noastră în furtuna cruntă.
Valuri de griji, ispite vor lovi,
Dar strâns legați cu-Isus, El le înfruntă,
Astfel în siguranță noi vom fi! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondelul Iubirii Sfinte

Din cerurile cele sfinte, şi pline de mărire
Aici la noi, Te-ai coborât prin întrupare –
O, ca să ne-aduci Doamne răscumpărare
Din crunta moarte, prin a Ta neprihănire.

Ai suferit sentinţa crucii, cea osânditoare
Ca să ne dai Doamne scumpa mântuire –
Din cerurile cele sfinte, şi pline de mărire
Aici la noi Te-ai coborât prin întrupare! –

Păcatul de milenii, L-ai purtat fără cârtire
Tăcerea Ta de aur Te-a susţinut în salvare
Ca omul cel vinovat să fie iar ca la creare
Neprihanit, iertat prin marea Ta neprihănire
Din cerurile cele sfinte, şi pline de mărire,

Aici la noi, Te-ai coborât prin întrupare! –

Flavius Laurian Duverna
11 octombrie 2019