Intercer – Poezii si editoriale

Examinare

Omule!… – Oricine-ai fi –
Când ai bucurii, în viaţă,
Pus-ai vreodată în faţă
Gândirea-ţi, de-a socoti,
C-anii vieţii, s-or sfârşi
Ca un şnur fragil de aţă?

Ai gândit, că doar odată
Pe-acest pământ efemer
Ţi se dă-acest dar din cer
Prin viaţa-ţi încredinţată,
Să observi, lupta purtată
’Ntre Hristos, şi Lucifer ?

Dacă ştii, sau n-ai gândit
Că-i un plan de izbăvire
Pentru-a lumii mântuire
Prin Hristos cel răstignit,
Timpu-i cel mai nimerit –
La Calvar, să faci oprire!

Domnu-n milă, El ţi-a dat
Timp acum de cercetare
Ca să-I vezi iubirea mare,
Când pe cruce-a acceptat
Sângele-I, de-a fi vărsat –
Spre aţi fi, răscumpărare!

Flavius Laurian Duverna

Am fost sărac, rătăcitor și trist,
Pe căi de amăgire și-ntuneric,
N-aveam nici sens, nici mijloc să exist,
Un invizibil, nimeni, mult prea mic.

Dar într-o zi o Carte am găsit,
Lângă culcușul meu atât de-umil,
Bancnotă scumpă cu fir de argint
Am căutat filă cu filă. Ce copil!…

În ritualul meu de disperat,
Silabiseam câte-un cuvânt mai scurt,
Iubire, sânge, jertfă, nepătat,
Și Numele Isus scris foarte mult.

Nu renunța! și Să muncești mai mult!
Un vis de noapte mi-a descoperit,
M-am dezmorțit dar vrând s-ascult
Lucrări mai mici la oameni am primit.

În zori de zi mă întâlneam voios
Cu Cartea ce m-a ridicat din somn,
Citeam cu drag despre Isus Hristos,
Prietenul meu scump, Frate și Domn.

Nimeni nu recunoaște astăzi chiar
În muncitorul simplu și decent,
Pe-acel sărman cu haină și fular,
Părând periculos sau delicvent.

În Cartea Sfântă am descoperit
Mărgăritarul cel mai valoros.
Atât de alb și pur, neprihănit,
Fiul divin, Prințul Isus Hristos!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondel de Februarie

Iarna grea-şi spune cuvântul
Prin nămeţi mari de zăpadă!
Peste tot, se-ntind grămadă,
Când i-aşează bătând vântul.

Glia şi-a-mbrăcat veşmântul
Alb, ca-n zi de promenadă –
Iarna grea-şi spune cuvântul
Prin nămeţi mari de zăpadă!

Sub veşmântul alb, pământul
Stă sub plapuma-i cea caldă
Cu sămânţa pusă-n brazdă,
Care pân’ – să-şi ia avântul –
Iarna grea-şi spune cuvântul

Prin nămeţi mari de zăpadă!

Flavius Laurian Duverna

Rondelul Puterii Divine

Dumnezeu, toate le ţine
Cu puterea Lui cea mare
Ce-o posedă prin creare,
Şi spre slava-I, aparţine.

Universu’ întreg susţine
Prin legi fixe-n guvernare
Dumnezeu, toate le ţine
Cu puterea Lui cea mare.

Făgăduinţi sfinte, divine,
Pentru om răscumpărare
Din păcat a-i da salvare,
În planul ce şi-L menţine
Dumnezeu, toate le ţine,

Cu puterea Lui cea mare!

Flavius Laurian Duverna
07 februarie 2018

Nunta Divină

Când ai să vii, Isuse Doamne,
Din trupu-Ţi, ţâşni-vor raze!
Ne-ai săpat pe-a Tale palme
Prin dragostea ce luminează,
Prin semnele-Ţi, ce radiază –
Ca să ne dai de nuntă haine!

Şi-astfel vom fi a Ta mireasă
Mai scumpă ca o Porumbiţă,
Căci prin har, am fost aleasă
Spre-a-Ţi fi sfânta Rămăşiţă,
Ce din prăpăstii, – spre fiinţă,
Ca Mire, ne vei duce acasă!

O, cine-i aceea care se iveşte
Ca zorile, luminând ponoarele,
Frumoasă ca luna, şi soarele,
Dar cumplită, ca oşti vitejeşte
Sub steaguri, când biruieşte –
Neamurile, şi toate popoarele?

Da! Vom fi mireasa pregătită
Ca grădina-mbujorată-n rodii,
Ca o fântână, ce-i pecetluită,
Fântână din grădini cu ape vii
De Mirele Divin cea mai iubită,
De îngerii din cer, sărbătorită.

Apele cele mari, în revărsare
Dagostea, n-o poate stinge,
Nici râurile, a-i aduce înecare,
Căci jarul ei de foc s-aprinde,
Şi sufletul prin har cuprinde –
De-a fi prezent la nunta mare.

Şi fi-vom, pecete, pe inima Ta,
Ca o pecete, şi pe braţul Tău!
Căci Tu Ţi-ai arătat dragostea
În salvarea, şi lupta cu cel rău!
Ea a fost mai tare ca moartea,
Veşnicia, pentru-a ne fi partea!

Flavius Laurian Duverna

Sonet de Consacrare

M-am aprins şi ars în versuri de Iubire
Şi nu m-am consumat pe-a vieţii cale –
Ci imnuri scumpe de cântări şi Osanale
Doamne, Ţi-am adus drept mulţumire!

Sub jarul Ei de foc în scânteieri astrale
Am ars, în flacăra albastră spre servire,
Şi am cântat cu drag frumoasa izbăvire,
Salvarea mare, în reverberaţii triumfale!

N-am încetat, de a ascunde versul lirii
În freamătul de vorbe şi cuvinte spuse,
Şi-am arătat că ard sub verva întâlnirii,

Pe nori, când vei veni în slava Ta Isuse,
Când îngerii vor escorta alaiul fericirii –
Spre veşnicia sfântă-n bucuriile aduse!

Flavius Laurian Duverna

Din pietrele spre mine aruncate
Ajută, Doamne, trainic pod să fac,
Pe el să scriu Iertare, Bunătate,
Răbdare și pe mulți să-mpac.

Și lângă pietre flori mici, albe, scumpe,
Lacrimi din stele să răsară chiar,
Cu mult curaj crescând spre a fi rupte,
Furtuni de ură biruind prin har.

Transformă Tu aceste pietre grele,
Ce vor să mă distrugă ne-ncetat,
În nestemate cu luciri de stele
Cu care-aș vrea să fiu încoronat.

Când sufletu-mi zdrobit e și se frânge,
Asaltul aspru e nimicitor,
În brațul Tău puternic Tu mă strânge
Salvat să fiu. Ah, rănile Te dor!…

Și trupul Tău – un scut cald de iubire,
Mă apără de tirul cel cumplit,
Lovind în Tine ură, răzvrătire,
Doar Tu enorm de mult ai suferit…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Cugetări de Iarnă

Când sub al vremii imperiu, stai o clipă cugetând
La schimbările de climă ce urmează rând pe rând,
Inima-ţi se-nveseleşte, de orice anotimp ce vine –
Şi l-aştepţi cu mari dorinţe, cugete având senine
Meditând că-n viaţa aceasta au menire, existând.

Astfel, iarna ne-aminteşte pe lângă părţi negative
Cu gerul său aspru-n viscol, c-are şi părţi pozitive,
Când liniştit ninge-afară, când fulgii mari, argintii,
Vin căzând în valuri albe, şi la munte, şi-n câmpii
Oamenii-şi notează-n date, păstrându-le în arhive.

Orice anotimp transmite, specificul său. . . virtual
Şi inima-ntreagă-o -ncântă, prin ce-aduce, actual,
Vezi cum natura îşi schimbă, straiele şi-nfăţişarea
Trezind mintea să întrebe: Cine-i parte în lucrarea,
Ce se face-n anotimpuri, cu satisfacţii mari-n final?

– În imensitatea tainei, şi-a unei Puteri Prea Sfinte
Când o zi, povesteşte altei zi, fără vorbe şi cuvinte,
Despre-a tainei măreţie, ce sub ochi se desfăşoară
Dezvoltând mistere stranii, în tot ce ne înconjoară,
Este-o Forţă, ce ne-arată, cum viaţa merge-nainte!

Flavius Laurian Duverna

Te laud Doamne şi Te cânt!

Te laud Doamne şi Te cânt
Pentru iubirea Ta cea mare
Ce-n cer n-are asemănare,
Viaţă să-mi dai pe pământ
Ca s-o trăiesc în ascultare
Sub dulcea binecuvântare!

Şi să mă bucur de Lumină
De Întâia Ta, mare minune,
Ce din neant şi din genune
Prin Voia-Ţi sfântă şi Divină
Ţi-a onorat sublimul Nume
Când s-a ivit cu plecăciune..

Căci Doamne doar ai vorbit
Şi-n Forţa veşnic creatoare,
Supremă prin neatârnare –
Spre salva-Ţi sfânt-a răsărit
Lumina-n veci strălucitoare
Dând măreţie şi grandoare.

Ea întunericul, l-a luminat
Fiind premiza spre lucrare
A Terrei spre-nfrumuseţare,
A unui plan, de-a fi creat –
Pentru o lume-n dezvoltare.
De-o nouă ordine-n creare.

Te laud Doamne şi Te cânt
Pentru dragostea cea mare
Că n-ai lăsat omu-n pierzare,
După păcatu’ în Raiul Sfânt
Ţi-ai dat Fiul, răscumpărare
La Golgota sub blestemare!

Flavius Laurian Duverna

Rondel de Dimineaţă

Când zorile de ziuă, se revarsă
Atâta-nviorare lumea o cuprinde,
Şi-al muncii freamăt, se întinde,
Şi voia bună-ncepe-n orice casă!

Familia se strânge pentru masă
Să ia gustarea ceaiului fierbinte,
Când zorile de ziuă, se revarsă
Atâta-nviorare lumea o cuprinde!

Şi-n slava Celui Sfânt, frumoasă,
Începe dimineaţa, a-şi extinde,
Extazul farmecului ce-l pretinde
De-a susţine-o viaţă armonioasă
Când zorile de ziuă, se revarsă –

Atâta-nviorare lumea o cuprinde!

Flavius Laurian Duverna