Intercer – Poezii si editoriale

Bun venit, Toamnă!…

Bun venit, Toamnă bogată
De roade gemând încărcată!
Te-aşteaptă, iată, truditorii,
Să strângă roadele sudorii,
Care-ntre spini şi pălămidă
Vegheatu-le-au vara toridă
Smulgând cu zel cotropitorii.

Ei au lucrat din greu ogorul
Şi au sperat să vadă sporul
Lucrării lor, ce-au semănat
Când timp va fi de recoltat,
Când clipe sfinte-n bucurii
Revarsă-n picuri Ploi Târzii.
Şi-i timp prielnic de-adunat.

Când acum roadele strâng
De bucurii cu lacrimi plâng,
Că au ce pune în hambare
Din truda aspră cu sudoare,
Multele roade ce-au cules,
Răsplata muncii ce-au ales
Părtaşi la sfânta conlucrare.

Şi când în sfânta veşnicie
Cei sfinţi la masă or să fie,
S-or bucura, fără-ncetare
La cea mai mare adunare
A roadelor, când ele toate
S-or reîntregi-n eternitate
La prea sublima sărbătoare.

Flavius Laurian Duverna
30 septembrie 2017

Toamnă bună!…

Toamnă bună, dulce toamnă,
Tu duci cu tine-o mare taină:
Cum frunzele cad la pământ
Plutind mânate-n val de vânt,
Cum solul umed le primeşte
Şi-n al său sân le putrezeşte,
Ca hrană din nou să aducă
La truditori în greaua muncă!

Toamnă bună, eşti frumoasă
Când via-i gata, a fi culeasă
De strugurii cei copţi deplin,
Când coardele-abia-i mai ţin,
Când în livezi, fructe-arămii
Răspund celor din podgorii,
Demonstrând că ne vorbesc
De Domnul, când ele cresc!

O, Toamnă, ne-aduci bucurii
Când din mănoasele câmpii,
Cobori cu sarcini de bucate
Ce ele-n grijă-or fi păstrate
Cu-acelaşi ritm, prin hărnicie
De toţi cei ce trudesc pe glie,
Ce-un an întreg ei s-au rugat
Să fie an bun, şi-mbelşugat!

Toamnă bună, dulce toamnă,
De treci, la anul te întoarnă,
Cu zile dragi de farmec pline
La cei trudiţi care-n suspine
Aşteaptă timpul recoltării,
Sub preţul scump al salvării,
Preţ care-n dragoste şi har
A fost plătit crunt la Calvar!

Flavius Laurian Duverna
30 septembrie 2017

Clipe de Toamnă

Când vine toamna bogată
În voci de cântec înălţată
Cu-ncărcătura ei de roade
Creşte-n inimi voia bună,
Şi omului, ce bine-i şade,
Când în familie se-adună!

E-aşa, o nespusă bucurie
Cu clipe dulci de veselie,
Că după vara ce-a trecut
Se vede truda muncii lui,
Se vede efortul ce-a făcut
Din brazdele pământului.

I-a fost dat de Dumnezeu
Ca an de an şi tot mereu
După munca prin sudoare,
Să guste această bucurie
Ce-a cerut timp şi răbdare
Pân-la starea de-acalmie.

Şi-astfel, se poate dovedi
Prin munca sa de zi cu zi
Că stării, cea păcătoasă,
Trebuia prin munca grea,
Trudind, de a fi înţeleasă
Că Domu-i va da fericirea.

Flavius Laurian Duverna
30 septembrie 2017

Sonet de Septembrie

Septembrie, cu zile calde şi frumoase
A venit cu bucurii în recoltări depline,
Să lase din comori de roade la oricine
Belşug, să fie peste tot în orice case!

Privind la binecuvântările sfinte, Divine,
La soarele şi ploile ce ne aduc foloase
Vedem şi observăm lucrări armonioase
În grija Tatălui Ceresc de-a ne susţine.

De El depinde viaţa noastră trecătoare
Căci nu ne-a părăsit total – după păcat,
Ci-n planul Său măreţ şi de recuperare

În Singurul Său Fiu pe care ni L-a dat,
Acces avem prin Jertfa crucii la iertare
Şi viitorul vieţii veşnice, ne e asigurat!

Flavius Laurian Duverna
08 septembrie 2016

Pastel de Septembrie

După zilele multe fierbinţi, a venit Septembrie,
Luna ce aduce roadele-anotimpului de toamnă!
La orizont pe şesul gliei începe să se discearnă
Strângerea prin recoltare, în cântec şi bucurie.

Nimenea care lucrează, acasă nu se întoarce
La cei dragi făr-a aduce, primele roade din vie:
Strugurii-aromaţi şi dulci în culori care te-mbie,
Ai mânca, căci voia bună, e izvorul cel de pace.

Sunt atâtea bunătăţi, pe care toamna le-aduce
Şi-astfel, în fiecare an se aşteaptă, se doresc –
Pentru hrană… sub grija Tatălui nostru ceresc:
Fructe… diferite soiuri, merele cu gustul dulce,

Prune, pere şi gutui, ce din belşug ne hrănesc,
Şi mulţime de legume, care toate vor fi strânse
Şi cu grijă şi prudenţă la păstrare sta-vor puse –
Cămara pentru-a fi plină, la cei care-agonisesc.

Flavius Laurian Duverna
02 septembrie 2012

Rondel de Septembrie

S-au dus, frumoasele zile de vară,
Cu-a lor căldură de foc arzătoare,
Cu cerul lor albastru plin de soare
Din zori, până-n amurg de seară…

Septembrie e de-o mireasmă rară,
Spunându-ne prin daruri roditoare:
S-au dus, frumoasele zile de vară,
Cu-a lor căldură de foc arzătoare!

E început de toamnă, sub povară
Ce-n fiecare an soseşte truditoare,
Căci e bogată-n daruri de mâncare
Şi tuturor, ea spune-a câta oară
S-au dus, frumoasele zile de vară,

Cu-a lor căldură de foc arzătoare!

Flavius Laurian Duverna
02 septembrie 2014

Balsam de binecuvântare

Balsam de binecuvântare
Revarsă Doamne din belşug
Asemeni flacării din rug
Care ardea fără încetare,
Când Moise sta-n cercetare
Sub răspunderea-unui jug
Pentru-a poporului salvare!

Şi cum pe el l-ai sprijinit
Vorbindu-i din rugul aprins
Şi întru totul l-ai convins
C-are-o lucrare de-mplinit,
În Duhul Sfânt de săvârşiit,
Râvna cea mare l-a cuprins
Şi zelul sfânt l-a-nsufleţit!

La fel şi astăzi Tu lucrează
Pentru acei ce ard de dor,
Ca pentru-al Tău ales popor
Conştiinţa să le fie trează,
Când flacăra sacră vibrează
Din rugul sfânt cel arzător,
Ce sarcina le-o luminează!

Din trâmbiţă, să sune clar
Că-i vremea de eliberare
De sub robia apăsătoare
Cât este încă timp de har,
Cât sfânta-Ţi binecuvântare
Balsam reverşi de îndurare,
Prin Jertfa cea de la Calvar.

Flavius Laurian Duverna
14 decembrie 2012

Momente de Toamnă

Pe scara timpului ce trece,
Momente apar de nostalgie
Ce-a fost cândva o bucurie,
Văzând că vremea este rece
Şi nori de ploaie plumburie.

Când vezi a codrului golire
De haina verde, maiestoasă,
Simţi cum te-apas-o biciuire
Prin amintiri, spre devenire
În drum spre propria ta casă.

Şi te frământ-a vieţii soartă
Cu-a ei momente la răscruce
În dorul veşnic ce te poartă
La starea-n suflet mai înaltă,
Spre culmea primăverii dulce.

Flavius Laurian Duverna
08 septembrie 2017
29 septembrie 2017

Ne-a sosit Toamna!…

Ne-a sosit Toamna sublimă
Cu roade multe, bogate,
’N fel şi chip înmiresmate
Din a sa scumpă grădină,
Şi-n coroana-i de sulfină,
Flori de nalbă-s aşezate
‘Mprăştiind mirosuri toate!

Ea ne-a produs cugetări
Prin multe, sfinte împliniri,
Şi de-au fost cu-adăogiri
Am văzut că-n completări
Ne-au venit spre aşezări:
Taine ascunse, sub priviri
Ce-adusu-ne-au mulţumiri.

Ne-a sosit Toamna sublimă
Din mănoasa glie-a ţării
Cu roade-ale – recoltării –
Cămara, pentru-a fi plină
Omul viaţa, să-şi susţină
Dependent fiind mâncării
Chiar de la startul creării!

A fost cu drag aşteptată
Prin mulţimea sa de roade
Din trei anotimpuri calde,
Comoara-i fiind revărsată
Prin venirea-mbelşugată,
Şi ce bine aşa-i mai şade,
Plimbându-se între roade!

Ne-a sosit Toamna sublimă
Cu-a sa dulce pregustare
Crescută din ploi şi soare…
Prin grija-I scumpă, divină,
Lumea-n viaţă s-o-ntreţină
Cu-a Sa dragoste-n creare
Tatăl Preasfânt cu-ndurare!

Flavius Laurian Duverna
29 septembrie 2017

Se duc Cocorii

Toamna, când picură norii
Şi pretutindeni toate-s nude,
Pe cer în şiruri, trec cocorii
Porniţi de cum se ivesc zorii
Şi-un cântec jalnic se aude.

E-un cântec trist de bejenie
Ce-l cântă mereu an de an,
Şi-auzi povestea-n pribegie
Ce şi-o exprimă-n nostalgie
A vieţii lor spre-un alt liman.

Peregrinând în cârduri mari
Zburând în unghi cutezător,
Se-aşează-n faţă cei mai tari
La număr fiind deplini impari
Şi rup văzduhu-n pieptul lor.

În drumul lung, de obosesc,
Din frunte ei cedează zborul,
Şi rând pe rând se odihnesc
De pacea dulce şi-amintesc
Iar cântecul, le spune dorul.

Lăsând în urmă plaiuri dragi
Şi crânguri şi câmpii bogate,
Şi lunci înmiresmate-n fragi
Spre ele-aruncă priviri vagi
Prin glasuri triste-ndurerate.

Ştiind că-n final vor ajunge
Pe plaiuri calde, primitoare,
Unul în altul, se tot strânge
Voinţa lor nimic n-o-nfrânge
Mai înde-aproape în zburare.

Continuând ‘nainte drumul,
Prin ordine toti şi-armonie,
Au zborul egali pân-la unul
Şi sunt o pildă cum niciunul
În faţă stând, nu vor să fie.

Prin graiul lor necunoscut
Ei se-nţeleg, şi-i o minune
‘N-al lor insinct ce-i neştiut
Cum ori şi care, îi priceput,
Prin disciplină, se supune.

Şi ca la sunetul de strune
Se strâng cu toţii-n repliere,
Iar cântecul, pare a spune
Că au trecut peste genune,
Că prin unire, prind putere.

Astfel, putut-au să reziste
Zburând în lungi călătorii,
Mânaţi de doruri optimiste
Peregrinând mult să existe,
Supuşi la aspre intemperii.

La gândul de a se-ntoarce
La pajişti dragi ce au lăsat
De-a le găsi în bună pace
Răzbate-n dorul de a face
Atâta drum, în lung şi-n lat.

Prin viaţa lor, tot peregrină,
Plecând şi revenind mereu
Ei săvârşesc calea deplină
Şi spun că-n ordinea divină
Instinct au de la Dumnezeu!

Flavius Laurian Duverna