Intercer – Poezii si editoriale

În suflet
crenguțe de argint
poartă promisiuni cerești
pline de strălucire.
Au crescut pe neștiute
risipind întunericul
prin Lumina lor.
Au fost Apă și Pâine,
Sprijin și Mângâiere.
Au alungat tristețe
și singurătate
prin raze vindecătoare
aducătoare de curaj și putere.
Sub ele
frumos împachetate
făcuseră un popas
nouă daruri.
Dragoste, bucurie, pace,
îndelungă răbdare,
milă, bunătate,
loialitate,blândețe,
autocontrol.
Erau nerăbdătoare
cu toatele
să ajungă la destinație –
la mulți, mulți oameni din jur.
Printre crenguțele
cu promisiuni,
o carte plină de imagini,
te invită s-o răsfoiești.
O iesle cu un Prunc,
un Copil la Templu,
un botez deosebit,
un Învățător cu ucenicii Săi,
multe vindecări,
înmulțirea pâinilor,
apoi o grădină de măslini,
o judecată nedreaptă,
o cruce și
un mormânt gol…
Cu cât vei privi mai mult
fiecare imagine,
vei gusta mai mult din oceanul
iubirii cerești.
Vei putea rezista
în fața nedreptății și urii
iar toate temerile
pentru viitor,
vor dispărea.
Așezat în brațele
iubirii divine,
vei adăuga mereu și mereu
laude, mulțumiri și
recunoștință
pe crenguțele de argint
ale sufletului,
oferit în întregime
Regelui adorat. Amin!

Floare de colț

Eram copil,
aveam picioarele goale
și săream
din stea în stea
și din planetă în planetă
peste pârâul de cerneală
al cerului.
În urma mea
răsăreau flori
și mulți fluturi.
Mă opream
din când în când
să mai pun
mustăți și barbă
micilor planete
mai triste,
căci aveam o traistă
în care îndesasem
în fugă niște
nori mai arătoși
din jurul Pământului.
Terra atârna
undeva deasupra mea
albastră și singură.
Stând pe un nor,
priveam cum ploaia
se ridica împrejur
din ce în ce mai deasă.
Draperii lichide
se urcau spre Pământ
alcătuind ici și colo
câte un curcubeu splendid…
M-am trezit brusc
la sunetul vocii materne
care pentru nu știu a câta oară
îmi reproșa ferm că
nu sunt cu picioarele pe pământ.

Floare de colț

Ceasul lumii noastre
ticăie în noapte,
Anunțând sfârșitul
care nu-i departe.

Fără trei minute,
vremea e târzie,
Semnele-s că Domnul
curând o să vie.

Focuri, uragane,
năvală de ape,
Boli pe tot cuprinsul,
războaie aproape.

Cine se sfințește
trăind cu dreptate,
Împărțind Cuvântul
până-n zări departe?

Cine azi privește
la Isus nainte,
Consacrat cu totul
voii Sale sfinte?

Floare de colț

Nu te teme, sunt cu tine,
Nu privi cu-ngrijorare,
Domnul tău sunt, știi prea bine,
EU sunt Stânca ta cea tare!

Sprijin sunt în orice vreme,
Și te-ajut în încercare,
Mai nainte rugi să cheme,
Îți trimit din cer salvare!

Să aveți credință-n Mine,
Pacea EU vă dau de-acuma,
Goniți frica din oricine,
Sunt cu voi întotdeauna!

Nu vă las orfani pe lume,
EU la voi Mă voi întoarce,
Îngerii or să adune,
Grâu curat când se va coace!

Suferiți tot cu răbdare
Până la venirea Mea,
Țipăt și durere mare,
Moartea chiar, vor dispărea!

Floare de colț

Ah, moarte nesătulă,
dorești mult sânge proaspăt,
mulțimi să-ți cadă pradă,
și frica să domnească.
Ataci în multe locuri
la meciuri sau concerte
să moară tineretul,
să lași fluvii de lacrimi.
Nu e război acesta,
e genocid, masacru,
neînarmați căzut-au
toți secerați de tine.
Orașul își trăiește
nopți albe de durere.
Jos la pământ trântită
stă tristă libertatea,
egalitatea plânge,
s-a dus fraternitatea…
O sută și…murit-au,
răniți pân la cinci sute.
Un cimitir e lumea,
spitale nu sunt multe.
Ah, moarte, ce minune,
un tânăr ți-a scăpat
căci glonțul tău lovit-a
în telefon, l-a spart!
( Pe vremuri într-o luptă
o Biblie de piele
alt tânăr a salvat…)
A doua șansă are
de a trăi frumos
acestă viață care
e darul lui Hristos!

Floare de colț

Vă rog,
fie-vă milă,
dăruiți-mi
ceva care
să-mi potolească
foamea sufletului
și care
să-mi dea putere
să suport
indiferența,
disprețul sau
neacceptarea…
Să pot anihila
ura și
săgețile vorbelor rele!
Am nevoie
și de o haină
de calitate
căci cu
zdrențele
faptelor mele bune
nu pot
să mai stau
sub privirile
Cerului!…

Floare de colț

Ferice zi de zi de-aceia ce-n Cuvânt
Și-n rugă se-odihnesc, hrănindu-și mintea lor
Cu viața lui Isus, Mântuitorul Sfânt,
Privesc la crucea Sa, L-așteaptă cu mult dor.

La fel cu Domnul lor vor nobil caracter,
Iar voia Lui cu drag să facă ne-ncetat,
E ținta ce doresc și-n rugăciuni ei cer
Învingători mereu au drumul nepătat.

În inimă chemând Mângâietor divin,
Înțelepciune vor și Cel Neprihănit
Sfințire le-a adus, răscumpărând deplin
Pe cei ce Îl primesc, pe cei ce s-au smerit.

Ferice, da, va fi de cel acum flămând,
Pâinea vieții-n dar, găsi-va imediat,
Hristos în el de-acum va străluci curând,
Neprihănirea Sa mod unic de salvat.

Floare de colț

Cu grijă luată din copac de sus,
Fluturată vesel în Ierusalim,
Priveam cu uimire cum Domnul Isus
Intra ca un Rege. Ce-i scris ne-amintim.

Ușor așezată pe drumul lui Hrist,
Dulce suferință cu drag am simțit,
Mesia-i călare, nimeni nu e trist.
Osana, toți cântă, Fiul lui David!

M-am uscat cu-ncetul până la apus,
Dar prea onorată de-a-L vedea pe El,
M-am gândit întruna, cum va fi-n cer sus,
Când au mântuiții, ramuri de palmier…

Floare de colț

Valuri înalte și zbuciumate
Lovesc în barcă fără de milă,
Speranțe s-au dus, portu-i departe,
Lupta pare-acum grea și inutilă…

Nu cedați deloc și priviți mai sus! –
Sunt încurajări venite din cer.
Cine vine-ndat? E Domnul Isus!
La porunca Sa valurile pier.

Munți uriași de griji se ridică, vai,
Drumul nostru-ngust e blocat, dispare,
Visele topind și grădini de rai
Ce-am dorit demult se topesc în zare…

Rugați-vă iar, credeți ne-ncetat! –
Voci de îngeri spun să nu disperăm.
Funii de salvare ni s-au aruncat,
Ridicați deasupra, munții jos lăsăm.

Nori întunecați, tunete, furtuni
Năvălesc deodat în noi într-o clipă,
Idealuri mor, anii cei mai buni,
Muncă și efort par doar o risipă…

Dincolo de nori Domnul vede tot! –
Mângâieri sosesc suflete-alinând.
Întăriți vor fi cei ce nu mai pot,
Vor prinde puteri, mulțumind prin cânt.

Floare de colț

Muzică. Dans. Băutură. Droguri.
Scântei. Fum. Flăcări.
Durere. Țipete. Disperare. Groază. Fugă. Piedici.
Moarte. Moarte. Moarte…

Floare de colț