Intercer – Poezii si editoriale

A fugit temuta iarnă,
Apăruse-n fața ei,
O armată curajoasă
Din plăpânzii ghiocei.

Viscolul, gerul și gheața,
Raze calde i-au gonit,
Soarele își spală fața
Căci din somn el s-a trezit.

Toporași mici, viorele,
Mantia de multe flori,
Au învins nopțile grele,
Frigul ce ne dă fiori…

Floare de colț

Patru vânturi azi stau gata
să pornească peste lume
Iar în ceruri judecata
când sfârșește nu poți spune.

Viața noastră e-n balanță,
cernerea și sigilarea
Ne vor duce în instanță.
Suntem gata? e-ntrebarea.

În continuă alergare
fuge timpul înainte,
Frământări, probleme care
nu poți să le-alungi din minte.

Doamne, Te rugăm trimite
îngerii să ne trezească,
Vrem în clipe liniștite
sufletul să se hrănească.

Meditând la Pâinea Vieții,
caracterul Tău să fie
Chiar din zorii dimineții,
ținta de călătorie…

Floare de colț

Față în față
în zadar încercăm
să ne atingem
unul altuia
gândurile,
amintirile,
dorințele,
așteptările…
Între noi stă
ca un zid sau
ca o prăpastie
mormântul vechi
al iubirii noastre…

Floare de colț

Tărâm de gheață alb-albastră,
Veșmântul tău se rupe iară,
Avertizând planeta noastră
Că-i în pericol și-o să moară.

Mulți pești, urși albi, chiar pinguinii,
Dispar pe rând, pe zi ce trece,
Ne bucurăm și de puținii
Ce viețuiesc în clima rece.

Se prăbușesc în grabă mare,
Blocuri de gheață uriașe,
Arcade albe cad în mare,
Imaginare reci orașe…

Floare de colț

Urmând cu drag stăpânul său,
Păzindu-l noaptea lângă pat,
Îl apără de omul rău
Și ziua când e-amenințat.

Simțind pericolul ghicește
Privind prietenul mereu,
Mânia apelor când crește
Îl scapă iară dar cu greu.

Atâtea mici viețuitoare,
Azi mor sau suferă cu noi,
Dar sus vor fi nemuritoare
Având și ele trupuri noi.

Patru lăbuțe iubitoare,
Vor mângâiere și ton blând.
În Nou Eden cum va fi oare
Leul și mielul lângă om stând?

Floare de colț

A ars încetul cu încetul
Și în cenușă transformat
O urnă-i amintirea, restul
Eului său prea îngâmfat.

Și în oceanul de Iubire,
A fost în grabă aruncat,
Ca toți să uite a lui fire,
Să vadă un creștin curat.

Invidie, ură, ironie,
Mândrie și crud egoism
Au dispărut, n-o să mai fie,
Vechi pete pe-al său creștinism.

Mult mai tăcut, plin de răbdare,
Amabil, bun și iubitor,
Gata a oferi iertare,
Bine să facă tuturor…

Așa era acum creștinul
Ce-L cunoscuse pe Hristos,
Smerenia Lui, crucea și chinul
Pentru-a-l salva pe păcătos.

Floare de colț

Fulg de nea strălucitor,
Călător de nu știu unde,
Ai venit la mine-n zbor,
Taina ta nu îmi ascunde!

Din căminul tău din nori,
Însoțit de frați mulțime,
Ai pornit seara și-n zori,
Covor alb din înălțime.

Te primesc în palma mea,
Nu mai ești atât de rece,
Un moment micuță stea,
Dar lumina ta va trece…

Floare de colț

Doamne, ai coborât
în lumea noastră întunecată,
ai dezbrăcat
hainele Tale de slavă,
Te-ai învelit în umilință
și lipsuri,
ai suportat singurătate
și durere
pe trepte însângerate,
ca să fii cu noi
Iubire divină…

Și toate acestea
ca să ne deschizi ochii
să vedem
Scara de aur
și să urcăm
împreună cu Tine
în fiecare zi
noi trepte cer.
Să putem înțelege
cât de prețioase
sunt făpturile Tale.
Să învățăm
ce înseamnă
zâmbetele și lacrimile
celor singuri,
neputincioși, lipsiți
sau bolnavi…

Mâinile și inimile noastre
prinse unele de altele
și de Tine,
ne protejează
ca să nu fim luați
de valurile disperării.
Urcăm cu privirile
spre Tine,
plini de cuvintele,
de faptele Tale,
și nu știm că
din ce în ce mai mult
semănăm cu Tine…
Cântăm bucuria și pacea
ascultării de Tine
și urcăm mai sus,
tot mai sus.
Laudele noastre
întâlnesc glasurile îngerilor…
Treptele de aur
sunt pline de cei mântuiți,
de toți cei care
s-au lăsat îmbrăcați
cu Iubirea Ta…

Floare de colț

Trei valuri de durere
să spulbere deodată
Au vrut cu-a lor putere
inima încercată.

Bărbatul drag și fiii
răpiți de mâna morții,
Pradă amărăciunii
o lasă-n voia sorții.

Un singur gând mai are
Naomi și-o speranță,
Dorința sa cea mare
E țara ei, e viață.

Orpa s-a-ntors acasă
la cei dragi, la familie,
Rut însă nu se lasă,
alt drum nu vrea, nu știe.

De-atâtea ori privise,
în zori sau pe-nserate,
La cerul ce primise
rugile înălțate.

În ceasuri de odihnă,
Naomi-n vorbă blândă,
De Legea cea divină
îi explica arzândă.

Răbdare, bunătate,
smerenie și iertare,
Învață Rut ca-n Carte
și despre înfrânare.

O Stea și-un Domn – Mesia
visa, și-un Templu mare,
Urmând călătoria
în rugă și-ascultare…

Floare de colț

Creioane de gheață
așteaptă cuminți,
Să scrie la streșini
de zâne și prinți.

Creioane de gheață
mai plâng câte-un pic,
Când raze călduțe
dă soarele mic.

Creioane de gheață
n-au gust de-acadea,
Îngheață toți dinții
să-ncerci de vei vrea…

Floare de colț