Intercer – Poezii si editoriale

Intrăm în Templul ceresc,
cea mai sfântă Instituție
din univers.
Ne apropiem tremurând
de Marea Curte de Judecată.
Urmează a ne fi verificate
actele pentru accesul în
Împărăția Cerurilor.
Predăm copia celui
mai important act.
Oare mai e vreo trăsătură
rea de caracter?
Vreo vorbă necontrolată?
Poate o amărăciune sau
poate o faptă bună
lipsită de dragoste?
Privirile toate
cercetează fiecare amănunt.
Chipul Domnului Hristos,
haina Sa de pe document,
trebuie să semene perfect
cu Originalul.
După un timp lung cât viața
sau după numai o clipă,
actul nostru este luat
de Domnul Isus Hristos.
Privirile Sale iubitoare
cercetează din nou și
apoi mâinile Sale,
purtând semnele cuielor,
pun ștampila și semnează
cu cerneala sângelui Său.
Avem acces liber în Împărăție.
Actul este legalizat și jos scrie –
Conform cu Originalul! Amin!

Floare de colț

Gândul mă duce în Grădina,
De pe un Nou Pământ creat,
Cu flori ce cresc doar sub lumina
Ca dar de la Cel Minunat.

Acolo flori nemuritoare,
Își răspândesc parfumul lor,
Și vei avea surpriză mare –
Nu-și schimbă strai încântător.

Nu sunt plante otrăvitoare,
Iar trandafirii nu au spini,
Cactuși cu delicată floare,
N-au ace, nu vor să suspini.

Pe-o stâncă sus, o floare mică
Pare o stea ruptă din cer,
Cine-o culege, n-are frică,
Acolo nu-s furtuni sau ger.

Cerești flori-binecuvântare,
Doresc cu drag azi tuturor,
Credința să vă fie mare,
Cu sănătate și mult spor!

Floare de colț

Hățișuri de multe probleme,
Vin câteodată în față,
În jur glasuri mii par să cheme,
Te-ndeamnă sau te învață.

Zidul înalt blochează un drum,
Pe-un altul nu mergi nicăieri,
Speranțele toate-s stinse acum,
Pe calea urmată mai ieri.

Ah, unde-i cărarea cea dreaptă?
Dorești la lumină s-ajungi,
Dar dezamăgiri te așteaptă,
După zile de mers și nopți lungi.

De la capăt începi iar și iar,
Isus știe drumul spre cer.
Urmează-L! Singur e în zadar,
Să-l găsești prin arșiță, ger.

De mână cu El mergi în noapte,
În rugă ținând ochii-nchiși,
Pe genunchi problemele toate,
Devin adversarii învinși.

Floare de colț

Încă un răsărit de soare,
Și de pericol protejați,
Pe masă hrană-mbietoare,
Iar pentru frig mult echipați…

Putere, viață, sănătate,
Atâtea daruri am primit,
Dar pentru câte dintre toate,
Spre cer privind am mulțumit?

Nepoți, bunici dau telefoane,
Mame și tați, tineri, bătrâni,
Circulă des flori și bomboane,
Îmbrățișări, strângeri de mâini.

Și printre zâmbete și lacrimi,
Recunoștință, mulțumiri,
Coboară cerul iar în inimi,
Iubire pleacă din priviri…

Floare de colț

Se clatină pământul cu mica lui povară,
Și tremură ființe de spaima c-or să moară,
Nesiguranța crește, proiecte dragi, ah, cad,
Doar viața-i prețioasă pe-al timpului strâmt vad.

Se teme omenirea, respinge-a Lui chemare,
Independenți și-n moarte, ca-n viața trecătoare,
Dar glasul nu mai tace, se-aude-n zări departe –
Grăbiți-vă spre Domnul, citiți în a Sa Carte!

Căci fiecare suflet, comoară e, minune,
Salvează mulți, te roagă, iubirea Lui o spune!
Spre cer ridică ochii, dar strigă, tot mai tare –
Isus Hristos revine, fiți gata orișicare!

Floare de colț

Firele albe, negre, colorate,
Se țes în pânza vieții ne-ncetat,
Unele moi, altele aspre, toate
Se-adaugă, se ceartă câteodat.

Amestecate dragoste și ură,
Milă și adevăr, dreptate strâng,
Răbdare din esența cea mai pură,
Dureri adună, clipe ce se frâng.

Se-așterne-ngustă sau mai largă chiar,
Îmbelșugată sau fără de rod,
C-un gust prea dulce sau foarte amar,
Clădește peste timp un tainic pod.

Floare de colț

Nu știu ce se-ascunde în mine,
În tainice încăperi,
În încercare văd bine…
Sunt eu acela de ieri?

Ca și Petru demult lângă foc,
Vorbe rele, ah, am rostit,
Un creștin devotat chiar deloc,
Nu mai eram, nici cinstit.

Circumstanțe neașteptate,
Dau la iveală din noi,
Și-acuză cu multă dreptate,
Rele, asprimi și noroi.
–––––––
Curăță-mi, Doamne, izvoarele,
De rău și-amărăciune,
Orișicând purtările mele,
Fie sfinte și bune! Amin!

Floare de colț

El – Prințesă a inimii mele,
Numele tău este repetat
În ciripitul păsărilor,
În parfumul florilor,
În șoaptele izvoarelor…
Gândurile mele îl găsesc
În seninul cerului
În iarba proaspătă a grădinilor,
În fructele dulci ale pomilor…
Privirea mea vede făptura ta
Pretutindeni.
Mă însoțești în visele mele,
Proiectele mele
Poartă tot numele tău…
Sunet minunat pe corzile inimii mele,
Ești cânt și minune,
Oglindă în care privesc
Când mi-e dor,
sau când mă doare sufletul,
dar și când sunt pe
vârful munților vieții…

Ea – Prințul meu drag,
Ești golful meu de odihnă
pentru vise și doruri.
Brațul tău știe
să oprească lacrimi sau frământări,
să mă apere în valuri și furtuni.
Vocea ta rostind numele meu,
e cea mai minunată
declarație de iubire și
cea mai solemnă promisiune…
Te port în inima mea
ca pe un mărgăritar
oriunde mă aflu…
Vreau să fii fericit
și să-ți dăruiesc bucurii
la fiecare pas,
Să găsești liniște și pace,
în căminul nostru orișicând.
Îți voi alina durerile și
mă voi bucura de realizările tale!
Astăzi, înaintea tuturor,
Din cer și de pe pământ,
Cu toată dragostea,
Spun DA iubirii tale! Amin!

Floare de colț

Ne purtăm ca stăpâni ai zilei de mâine,
Foarte siguri că inima va răspunde
La apel ca și cel mai credincios câine,
Dar nu știm ce vom fi și mai ales unde…

Ne certăm pe jucării prea risipite,
Fericiți când se decide a le păstra,
Dar uităm bucuria clipei iubite,
Când împreună unul cu altul am sta…

Plângem când mândria ne este rănită,
Fisura în asfalt nu zărisem defel,
Locul de sus ne era ținta râvnită
Nu plutirea – o derivă fără de țel…

Mai răsar nesupuși de amaruri lăstari,
Bombănindu-l în gând pe-acest frate al tău,
De curând aveai proiecte bune și mari,
Dar acum inima ta e plină de rău…

Mai e har! Nu-i târziu să faci pași înapoi,
Oricât ar fi efortul de mare și greu,
De la capăt să iei cu Isus, și în doi
Drumul cel bun care merge la Dumnezeu.

Floare de colț

Perdele de ceață se-adună,
Din griji și probleme mereu,
Ca fața Ta blândă și bună,
Chip drag, să zăresc tot mai greu.

Și lacrimi stropesc drumul aspru…
Te-aștept, spune-mi când vei veni
Pe cerul curat și albastru,
Înconjurat de îngeri mii?

Mă bucur să văd în mulțime,
Din cei foarte mari sau stilați,
Vorbind cu credință de Tine,
De ce este scris încântați.

Minuni de iubire pe cale
Întâlnesc, Te slăvesc bucuros,
Vesel cânt pe brațele Tale
Și Te vestesc zilnic Hristos!

Floare de colț