Intercer – Poezii si editoriale

Frecvenţa Dragostei

La noi, – în lumea cu fioruri
Din cerul cel sfânt ai venit…
Ne-ai potolit atâtea doruri
Prin harul Tău, nemărginit
Isus prea drag şi prea iubit,
Nu ai vrut slavă nici onoruri!

Bolnavi fiind, ne-ai vindecat,
Ne-ai săturat, fiind flămânzi
Şi vorbe dulci ne-ai adresat,
Să fim buni, şi să fim blânzi…
N-ai vrut mila să-Ţi ascunzi
Şi-n bucurii s-a transformat!

Chiar de-am fost şi vinovaţi,
Târâţi şi duşi spre judecată…
Cu grea sentinţă ameninţaţi,
În Tine viaţa, a fost cruţată
Şi vina noastră a fost iertată
În harul mare am fost salvaţi!

Ca şi-un balsam, din Galaad
Spre ale noastre mari dureri
Prin dragoste Ţi-ai făcut vad,
Curgând şuvoi de mângâieri,
Ce ne-au dat forţe şi puteri
Ca mirul cel scump de nard.

Slăvit să-Ţi fie Sfântul Nume,
Isus prea drag, în reverenţă!
Căci pentru oricine din lume
Eşti Jertfa care, dă clemenţă,
De afl-a dragostei frecvenţă,
Când simte-un imbold anume.

Flavius Laurian Duverna
02 martie 2012

În viaţa Doamne, ce-o trăiesc!

În viaţa Doamne, ce-o trăiesc
Sub haru-Ţi, cel sfânt şi mare,
Sub scumpa-Ţi binecuvântare
Mă plec şi-n rugă mulţumesc,
Pentru frumosu-Ţi dar ceresc:
Hristos, în jertfa-I, salvatoare.
Prin Planul de răscumpărare.

În viaţa Doamne, ce-o trăiesc
Mânat de Duhul Tău cel Sfânt,
Îmi îndrept paşii, pe pământ
Şi tot mai mult, eu Te iubesc,
Că-n harul sfânt mă regăsesc
În preţul Jertfei, prin Cuvânt
Garant într-un nou Legământ!

În viaţa Doamne, ce-o trăiesc
Toate speranţele, mi-e-n Tine!
În dragoste, Te-nduri de mine,
Şi-o viaţă nouă-mi construiesc
Prin darul sfânt, cel preţuiesc,
Că sunt şi merg, pe căi divine
Şi-am haru-Ţi care mă susţine!

Flavius Laurian Duverna
01 martie 2012

O, Dumnezeule Preasfânt!

O, Dumnezeule Preasfânt,
Tu din ceruri priveghezi
Peste tot ce guvernezi,
Peste acest întins pământ,
Şi tot ce se-ntâmplă vezi!…

Prin Duhul, Tu ei aminte,
Lumea-ntreag-o cercetezi
Să obervi cine sunt trezi,
Şi se scrie în cărţi sfinte…
Timpul de har îl scurtezi!

Zilele, ce-s tot mai grele
Zboară repede ca gândul,
Cu putere-ngroasă rândul…
Faptele-n gândiri rebele
Se înmulţesc ca şi prundul.

Pare mai mult ca oricând
Că lumea-n al ei progres
Nu-şi cunoaşte al ei mers,
Leapădă cel mai pur gând
Prin declinu-i spre regres.

Când cunoştinţa va creşte,
E scris prin Duh în Cuvânt,
Prin profetul Tău cel Sfânt,
Soarta lumii, se sfârşeşte –
’Ncheindu-se pe pământ.

Şi-astfel, Daniel a înţeles,
Omul prea scump şi iubit
Despre-al timpului sfârşit,
Privind cu-amplu interes
Cum el strict, va fi-mplinit.

Flavius Laurian Duverna
01 martie 2012

Inimă, ce te zdrobeşti

Inimă, ce te zdrobeşti
În naintea Domnului
Şi-n faţa Cuvântului,
La El liniştea găseşti
Dac-astfel te umileşti
În ţărâna pământului!

Ce eşti tu, în faţa Lui?
Tu de El ai fost creată
Şi viaţă, ţi-a fost dată,
Prin suflarea Duhului
Spre întregirea omului
Ca o fiinţă prea curată!

Inimă, chiar aşa mică,
Creatoru-a pus în tine
Să cunoşti taine divine,
Gândul care se implică
În mistere ce s-explică
Nemaifiind ţie străine!

Chiar şi gândul de a şti,
Gându-acel-al veşniciei
Privind tainele-armoniei
Pentru-a-ţi se descoperi,
Din mistere cum vor fi,
’N ziua mare a bucuriei!

Pe Domnul Îl vei vedea
Inimă, chiar faţă-n faţă,
’N-acea dulce dimineaţă,
Când pe cer va apărea
Învăluit în splendoarea,
Fără nori, şi fără ceaţă!

Flavius Laurian Duverna
29 februarie 2012

De câte ori…

De câte ori, ne-ai ridicat
Când pe cărare am căzut
Şi sufletul rău ne-a durut,
Doamne Tu nu ne-ai lăsat
Pe mâna celui blestemat,
Cum vrăjmaşul ar fi vrut!

De câte ori, ne-ai ridicat
Din praf şi pulberea grea
Ce-aşa mult ne-acoperea,
Purtând-o ca un stigmat
Sub blestematul de păcat
Când vrăjmaşul ne dorea!

De câte ori, ne-ai ridicat
Din hăţişuri, din genuni
Sub aripa-Ţi să ne-aduni,
Cum cloşca puii la culcat
Când aproape-i de-nserat,
În haru-Ţi să ne-ncununi!

De câte ori, ne-ai ridicat
Când am intrat în impas,
Când fără Tine am rămas
Nici atunci nu ne-ai lăsat,
În dragoste ne-ai chemat
Poate chiar în ultim ceas!

Flavius Laurian Duverna
28 februarie 2012

Dorul sfânt de veşnicie

Dorul sfânt, de veşnicie
M-a cuprins, iubit Isus!
Când spre zările de sus
Gându-nalţ, cu bucurie
Sufletu-mi, e-n veselie,
Şi trăiesc gândul nespus
Că prin har pot fi supus.

Dorul sfânt, de veşnicie
Îmi străbate toată fiinţa
Si-mi întăreşte credinţa,
Dându-mi forţă şi tărie
Că voi gusta-n părtăşie,
Dacă-mi voi spori silinţa
Cu cei sfinţi, făgăduinţa.

Dorul sfânt, de veşnicie
În inima-mi, mi-a încolţit,
Mă îndreaptă spre zenit
Prin credinţa tot mai vie,
Către scumpa Împărăţie
Cu-oraşul mândru, aurit,
Ierusalimul, cel nou zidit.

Dorul sfânt, de veşnicie
Mă duce prin constelaţii
Printre sori din alte spaţii,
Şi-n nespusa-mi bucurie –
A lumilor, ce-n armonie
Se mişcă-n sfinte vibraţii
Voi avea, aceleaşi relaţii.

Flavius Laurian Duverna
28 februarie 2012

Ai coborât din slăvi
drum infinit de lung,
Fiece treaptă – aspră
umilință
Și dezbrăcând lumini,
Cântări în cer se frâng,
Să Te oprească nu e
cu putință.

Ai învățat să mori
și-n întuneric greu,
Cuprins ai fost de
disperare,
Căci pe vecie despărțit
de Dumnezeu,
Credeai a fi. Ce clipe
foarte-amare!

Ai biruit și din mormânt
ai înviat,
Și ne promiți iertare,
transformare.
Un nou veșmânt vrei să
ne dai imaculat,
Prin sângele cel prețios,
salvare!

Floare de colț

S-au răspândit pe străzi,
spre casă bucuroși,
Elevi la Școala Vieții
zâmbitori.
Rămas în clasă trist,
(gramatica e grea!)
Unul repetă verbul
a Ierta.

Prea multe răni adânci,
prea multe lovituri,
A suportat răbdând
adeseori,
Dar viața uneori deschide
cicatrici…
E greu să ierți, căci au fost
ani. Ce zici?

Și lacrimi cad mereu
pe litere ușor,
Căci a Uita de conjugat
e greu.
Binele și frumosul se
pierd ca și un nor,
Răul rămâne-n mintea
tuturor.

Cu raze și lumini,
dar greu de învățat,
Sosește a Iubi strălucitor,
Și pe cei răi și dificili
neapărat,
Să îi iubești de azi
neîncetat.

Învățătorul Blând
Se-apropie de el,
Îi spune-acum
povestea unui Miel,
I-arată urme în palme
și pe frunte.
Iubirea iartă, știe să uite.

Floare de colț

Să-nalţ un cânt de bucurie

Să-nalţ un cânt de bucurie
Aş vrea pentru Tatăl ceresc,
Să demonstrez cât Îl iubesc
Din toată a inimii-mi tărie,
Căci El mi-a dat o veşnicie,
Putinţa-n Jertfa-I s-o trăiesc.

El m-a iubit nespus de mult!
Când în păcat eram vrăjmaş,
Străin, de al Lui sfânt locaş,
Pe-al vieţii traseu în tumult
Când nu-nţelegeam să ascult,
Mi-a pregătit un sfânt sălaş.

Ce-a fost, mai preţios în cer,
Mi-a dăruit în jertfa Mielului
Când pe muntele Calvarului
Am primit vestea că nu pier,
Ci c-al Său sânge, pus reper,
Mi-a preluat, vina păcatului.

Prin singurul Său Fiu născut
Şi-a arătat dragostea-I mare,
Prin planul de răscumpărare
S-adune tot ce-a fost pierdut:
O lume scumpă ce-a căzut,
Prin neascultare, în pierzare.

Flavius Laurian Duverna
28 februarie 2012

Isus, îţi este cel mai bun prieten!

Isus, îţi este cel mai bun prieten
În viaţa ta, pe-aceast pământ,
Pe nimeni n-ai atât de-aproape
Vorbind din Sfântul Său Cuvânt.
El, la dreapta-ţi-e ca să te scape
Atunci când treci prin foc şi ape,
Sau prin vârtejuri mari de vânt,
Căci păzitor, ţi-e Domnul Sfânt!

Isus, îţi este cel mai bun prieten
Când Lui, vrei să-I mărturiseşti,
Durerea, care te apasă în suflet
Spunându-I, simţi că te răcoreşti.
Şi-astfel, eliberându-te în cuget,
Să-ţi măsori bine, al tău umblet,
Şi-ncrezător în viaţă, să păşeşti
Tot mai lângă El, şi să-L iubeşti!

Isus, îţi este cel mai bun prieten
Pe-al vieţii drum El nu te va lăsa
Singur, să rătăceşti prin întuneric,
Îngeri sfinţi vor tăbărî, a te-ajuta.
Şi dacă vrăjmaşi, vor fi numeric
Mulţi, ei vor pieri-n spaţiul eteric,
Ca ceaţa, în aer cald s-or disloca
Spre gloria lui Dumnezeu, osana!

Flavius Laurian Duverna
27 februarie 2012