Intercer – Poezii si editoriale

 AM MURIT
Am murit,
Câte un pic în fiecare zi,
Am murit… și nu e bine,
Căci am murit eu,
Fără să renasc,
Am murit cu bune și cu rele
Și am devenit insensibilă
Și rece,
Am murit
Pentru că m-am lăsat omorâtă.
Emilia Dinescu

PRIVESC ȘI AȘTEPT
Privesc în zare, în depărtare,
Soarele meu, da, va veni,
Mai mult ca sigur, nu-i întristare,
Ce bucurie în ceruri va fi.
Vom merge acasă
Curând, vom pleca,
În urmă tu, lasă
Durerea cea grea.
Privește în zare cu bucurie,
Tot cerul vestește ce are să fie,
Apocalipsa curând va veni,
Doar prin credință mântuit vei fi.
Deci lasă păcate și răutate,
Privește în zare că nu e departe,
O clipă mai este, un ceas de vegheat,
Ulei pregătește să ai din belșug
Că nu mai e vreme să stai lângă plug.
Roada e coaptă, de adunat,
Nu mai e vreme de semănat,
Secerișu-i aproape, holda e grasă,
Hambarul e gata, să mergem acasă.
Emilia Dinescu

 MÂNTUIȚI
Doamne, Tu mă vrei în cer, nu-i mister,
Ai venit și ai trăit, ca un om, pe pământ,
Ne-ai vorbit, Te-ai jertfit și ai fost pus în mormânt,
Sigilat, îngropat, ai înviat și ne-ai salvat; nu mai pier
Cei ce cred sunt mântuiți; credincioșii-s fericiții mântuiți.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Iartă-mă, Doamne, cu voia mea m-am afundat în tină,
În glodul negru, mai rău, m-am afundat,
Ajută-mă, să ies eu din mocirlă,
Ajută-mă, și curățește al meu păcat.
Nu mă lăsa să stau în murdărie,
Mă curățește Tu, de ce am greșit,
Acum când încă eu sunt vie,
Acum e vremea doar de pocăit.
Te rog, să-mi mustri faptele greșite
Și inima, Tu, cioburi să mi-o faci,
În cer nu intră hainele mânjite,
Te rog, în alb, Isuse să mă îmbraci.
Eu vin la Tine, Tată-s vinovată,
Deși știam, eu, legea am călcat,
Doar harul Tău și mila Ta să șteargă
Ce am greșit și cât Te-am întristat.
Doar Tu, Isuse ești a mea salvare,
Doar Tu pe mine, mă poți mântui,
Ajută-mă, să cad la baza crucii Tale,
Mai e puțin, Isuse și ai să vii.
Sunt plină de noroi și de păcate,
Prin jertfa Ta, Isuse, sunt spălat,
Ajută-mă, invită-mă la nuntă,
Căci candela e goală, și am uitat…
Prin Duhul Tău, Tu m-ai strigat Isuse,
Prin jertfa Ta, acum, m-ai curățit,
Ajută-mă, să stau doar lângă cruce,
Să fiu un miel spășit și pocăit.
Nu merit ziua ce îmi stă în față,
Nici cerul nu îl merit, am greșit,
Dar Tu ești bun și mila-Ți mă răsfață
Și bunătatea Ta, azi mi-a vorbit.
Îți mulțumesc, căci ochii mi-ai deschis
Și inima de piatră mi-ai muiat,
Îți mulțumesc, căci nu este un vis,
Isuse, azi, acuma m-ai salvat.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu iată, am venit,
E timpul meu de rugă, e timp de mulțumit,
Îți mulțumesc, Isuse, în viață mă găsesc,
Îți mulțumesc, Hristoase, că pot să-ți mulțumesc.

Ștafeta rugăciunii eu iată, am preluat,
De mână stau cu frații, o rugă am înălțat,
În camera de sus e timpul meu de rugă,
Sfințește vorba noastră, în cer sfântă s-ajungă.

În neputința mea, eu strig, Tată, la Tine,
Te rog, să mă primești la rugă și pe mine,
Primește rugăciunea pe care o rostesc
Și împlinește, Doamne, ce crezi, nu ce-mi doresc.

În camera de sus eu listele am adus,
M-așez să stau de vorbă cu Domnul meu, Isus,
Pe liste-s multe nume, rostesc și mă opresc,
Cu ochii minții, Tată, eu vreau să-i întâlnesc.

Eu vin la rugăciune și cer a Ta sfințire,
Noi suntem vase goale, dar vrem a Ta iubire,
Nu vrem ca alergarea să fie zadar,
Te rog, cu stăruință, trimite al Tău har.

E timpul de pe urmă și credem că stăm bine,
Să cercetăm Cuvântul, curând prigoana vine,
Este nevoie, Doamne, de Duhul Tău cel sfânt,
De nu, trăim degeaba, doar pentru acest pământ.

Îmi fac azi cercetare, cât de murdară-s eu,
E doar o poleială, gunoiul pute greu,
Sunt doar o păcătoasă și vreau a Ta salvare,
Mă șlefuiești, Părinte, prin greaua încercare.

E timpul meu de rugă și vin la rugăciune,
Cu listele ce-s scrise, nu trebuie a-ți spune,
Tu cunoști toți copiii, noi știm că îi cunoști,
Îi vrem doar lângă Tine, într-ale Tale oști.

Noi i-am crescut cu Tine, dar ei s-au rătăcit,
Sau poate, fără Tine, și noi doar am greșit,
Dar ne adunăm în rugă, ne vom ruga mereu,
Căci ei sunt darul nostru, am eșuat, e greu…

E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Te rog, bolnavii noștri să aibă pacea Ta,
Căci orice suferință ne face a claca.

E secolul vitezei și s-a evoluat,
Dar suntem egoiști și n-am înaintat,
Nu am lucrat cu Tine și mult ne-am rătăcit,
E secolul vitezei, e timpul la sfârșit.

Vin vești de suferință, războiul cotropește,
Din sete de putere,doar rău se împlinește,
Este război în lume, este război în casă,
Să ne rugăm fierbinte, căci Domnul nu ne lasă.

Suntem laodicea și suntem adormiți,
E timpul de pe urmă și vrem să fim treziți,
Scriptura se împlinește și Domnul va veni,
Mă întreb cu disperare, eu cer voi moșteni?

Nu avem nici un merit să stăm în rugăciune,
Să ne luăm de mână și să cerem minune,
Minunea convertirii o vrem în fiecare,
E timpul de pe urmă, e timpul de plecare.

Curând va veni Domnul și vrem să ne găsească,
Dorim cu ardoare cerul și patria cerească,
E timpul de pe urmă, e timp de pocăit,
Hristos este la ușă, te-ntreb, Tu l-ai primit?
Emilia Dinescu

POEZIE
Noi spunem că-L iubim pe Dumnezeu!
Dar oare îl iubim așa cum tot strigăm?
Ce facem noi, îl ascultăm?
Citim Cuvântul sfânt și-l împlinim…
Sau doar citim și astfel ne hrănim…
Sau ne înșelăm…
Noi spunem că-L iubim pe Dumnezeu!
Dar să gândim lumește și real,
Un simplu om de îl iubești în viață,
Îi dovedești prin fapte sentimentul ce îl ai,
Deci faptele-ți să dovedească…
Și faptele doar să vorbească…
De Dumnezeu!
Emilia Dinescu

GÂNDURI DE BUNICĂ
Ne-am adunat aici, în prima zi de vară,
Un sentiment profund mă trece iar și iată,
În poezie spun, acum, cam ce gândesc,
De citești printre rânduri, cam vezi ce îmi doresc.

Timpul a trecut, de mult, nu știam să fiu mamă,
Căci mamă nu te învață, să fi în nici o școală,
Când s-a născut copilul, eu mamă am devenit,
Am învățat din mers, nu spun că n-am greșit.

Mai am de învățat, căci învățăm mereu,
Dar azi constat că-i timpul să mă schimb puțin eu,
Curând voi fi bunică și eu vă mulțumesc
Pentru acest cadou pe care mi-l doresc.

Am fire albe-n păr și sunt o fericită,
Căci fata și băiatul îmi dau rol de bunică,
Mai am de învățat, voi învăța mereu,
Cu Dumnezeu înainte la bine și la greu.

Se spune c-ar fi fată, așa medicul spune,
Chiar nu contează, Tată, copilul e minune,
Te rog, să-l iei în paza-ți pe micul copilaș,
Noi așteptăm, cu drag, al nostru îngeraș.

Această poezie, e prima ca bunică,
O scriu cu bucurie, sunt foarte fericită,
Aștept să treacă timpul și am să mă rog mereu,
Mă rog pentru că-s mamă, dar și bunică, eu.

Cu inima-mi doresc nepoată ca să am,
Dar mintea vrea băiat, confuză eu eram,
Dar nu contează, Doamne, e darul Tău divin
Și pentru acest prunc, cu toții mulțumim.
Emilia Dinescu

 E PRIMA ZI DE VARĂ
În prima zi de vară, ne-am adunat aici,
E ziua minunată, e ziua celor mici,
Să nu lăsăm copilul din noi ca să dispară,
Să fim copii cu toții, e prima zi de vară.

E prima zi de vară, e ziua minunată,
Să învățăm să fim copii în viața toată,
Chiar dacă nu avem același corp micuț,
Poți să porți inocența unui copil drăguț.

Hristos, în Cartea sfântă ne este relatat,
La El, mereu copiii, cu drag El i-a chemat,
Cu suflet de copil să îl primim pe El,
Căci a murit pe cruce Hristos, Emanuel.
Emilia Dinescu

GÂNDURI DE ZIUA COPILULUI
Sărbătorim cu toții, copii e ziua voastră,
Eu pot spune, atât, sunteți puterea noastră,
Cei ce aveți părinți, acum vă ridicați,
Încă sunteți copii, o rugă înălțați.

Suntem copii cu toții, cât ne trăiesc părinții,
Aș vrea ca gândul meu să sfarme vechi concepții,
E ziua noastră astăzi, să mai copilărim,
Avem părinții-n viață, în rugă mulțumim.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Inundații de iubire
Inima mea astăzi vrea,
Vreau să te iubesc pe Tine,
Nu vreau nimic altceva.
Dă-mi putere, Doamne sfinte,
Să iubesc neîncetat
Pe acel ce nu iubește
Și în ură e scăldat.
Dă-mi iubirea Ta divină
Pentru cei din jurul meu,
Că-s săraci, fără lumină
Și sunt fără Dumnezeu.
Schimbă-mi, Doamne, caracterul,
Umple-mi inima de dor,
Umple-mă, Doamne, de Tine,
Dă-mi iubirea ca izvor.
Emilia Dinescu