Intercer – Poezii si editoriale

“Toti idolii vor peri. In ziua aceea, oamenii isi vor arunca idolii de aur, argint, lemn, cauciuc, materiale sintetice etc., pe cari si-i facusera, ca sa se inchine la ei, ai vor arunca la sobolani si la lilieci.”

Lumea moderna superindustrializata capata noi conotatii in lumea religioasa. Pentru omul postmodernist, multidotat cu stiinta, arta, cultura, sport, si lista poate continua, este impulsionat fizic si intelectual pentru a rezolva orice satisfactie, fie ea chiar si de provenienta religioasa. Totul este posibil, iar imaginatia omului este limitata, de la extaz la nebunie, intr-un context de necesitati fiziologice de natura pamanteana din lumea pacatului si a mortii. Pe pamant, omul dupa caderea in pacat e un limitat, chiar daca Creatorul l-a pastrat pentru a imagina si a crea in aceasta lume dintre moarte si pacat. Numai ca Providenta Divina i-a oferit o noua posibilitate de a-si regasi din nou Paradisul pierdut, prin jertfa lui Isus.

Sportul, in aceasta lume moderna si suprasolicitata la efort intelectual si mai putin fizic, a scos in evidenta inevitabilul: Nu faci sport, nu ai forta de a echilibra munca fizica cu ceea intelectuala. Sport inseamna miscare fizica ce nu face decat sa fortifice un corp armonios creat de Dumnezeu. Joaca aceea plina de frumusete nevinovata a micului print/printesa din copilaria lui/ei avea darul sa aplice in viata de mai tarziu forta corpului si dinamica inteligentei, deoarece acea joaca era o sarbatoare a copilariei. Joaca cu balonul rotund a dat legi si reguli ce chiar in copilarie, treptat, treptat, incepeai sa le respecti. Era fantastic. Parca fiecare zi era alta, deoarece corpul crestea in dezvoltarea lui armonioasa.

Trec anii si joaca cu balonul rotund, pe romaneste fotbalul, capata noi dimensiuni. Incepi sa gandesti acest sport si daca pasiunea merge mai departe, te poti alipi de el ca marca de scrisoare, facand din acest sport o performanta. Este bine, este rau, vom vedea. Dar, ce te faci ca aceasta pasiune pentru fotbal capata o alta directie. Nu mai joci fotbal dar urmaresti pe micul ecran sau chiar te duci la meci, facand o pasiune sora cu fanatismul. Ai echipa ta favorita, ai jucatorul tau preferat pe post de idol, fie in Romania, fie in Liga Campionilor. Si uite asa joaca nevinovata a copilariei capata noi valente creativo-pacatoase. Incet, incet, aluneci pe panta fundamentalista a pasiunii pentru fotbal, si faci orice sa-ti sustii echipa ta pe care o iubesti ca pe un bibelou de idol, oriunde merge.

Anii trec, anii vin, si iata ca ai facut din joaca nevinovata cu balonul rotund de ieri un simbol cu efecte nocive pentru tine si familia ta. Faci tot felul de clasamente, cumperi tricoul cu jucatorul tau preferat. Te dotezi cu scule si insigne sportive de marca, ai si fular daca vremea e rea, care impreuna cu jacketa sportiva a clubului da o senzatie de pasionat al acestei echipe. Poate fi: Steaua Bucuresti, Dinamo Bucuresti, Rapid Bucuresti sau F.C.Barcelona, Real Madrid, Inter Milano, Arsenal Londra sau Bayern Munchen si lista poate continua. Faci economii si cumperi si steag cu stema clubului caci esti un membru cotizant. Mai dai banii si pe biletele de la intrare la fiecare meci, oriunde merge formatia ta fotbalistica. Si uite asa ai urcat treapta cu treapta si ai devenit un fan devotat echipei tale favorite. Ai un nume nou ca membru al clubului, care poate fi: “Fanatico”. Si iata ca ai un idolas al tau care te face sa calci Sabatul, deoarece multe meciuri cu echipa ta se joaca in Sabat, si, ca membru de drept, nu ai dreptul sa lipsesti. Altfel pierzi onoarea de a mai fi un membru ADEVARAT.

Si uite cum dintr-o joaca nevinovata de copil, Satana ti-a oferit, treapta cu treapta, serviciile lui…..gratuite! Nu, tu ai platit pentru asta, ai dat o gramada de bani ca sa devii un “Fanatico”, asa ca nu mai poti renunta la “starul” tau de echipa din lumea fotbalului. De la joaca la idol nu e cale lunga, dar tinere al veacului acestiua, fa din fotbal o miscare pentru sanatatea ta, si numai atat. Mai departe spui “stop” fanatismului fotbalistic, caci daca nu faci acest lucru vei fi ca un sclav al acestui zeu, care se cheama FOTBALUL. Nu confunda o miscare nevinovata in aer liber cu balonul rotund cu fanatismul de pe toate stadioanele planetei pamant, caci cand va veni Isus toti idolii vor pieri, in veci Amin !

Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.

“Laudati pe Domnul! Lauda, suflete, pe Domnul!”

Marele poet german F. Gothe spunea: “Arhitectura este muzica sapata in piatra.” W.A.Mozart afirma: “Natura reprezinta oceanul coloristico-muzical al artei.”

Traim intr-un spectru cromatico-dinamic ca imagine, arogant si pervers ca text, intr-un continut de arta literara, dar fascinant zic unii, in ritmurile diabolice ale unei muzici confuze, fara clarviziune, fara o coloana vertebrala bine inchisa si elastica la orice soc ritmic, cu urlet de fiara salbatica. Este vremea muzicii in lumina ei electronica cu schimbari de directii bruste, cu linii cuneiforme pentru o lume dementa in adevaratul sens al cuvantului, pe o scara valorica pe care nu se poate citi decat dezmat si perversitate de om modern al secolului nostru. Cu un statut demential, ce numai creaturile contemporane ale asa zisei civilizatii moderne o spun, cad prada raului sapat cu migala in structura timpului si a spatiului creativo-muzical, al sfarsitului de final al istoriei omenesti.

Spectrul cromatico-muzical al culorilor muzicii adevarate are istoria lui prin evenimente ce au stat la baza formarii limbajului muzical in decursul veacurilor. Lumina astrala de pe muntele Sinai imbinata muzicalo-vizual prin tunete, fulgere si un nor gros pe munte au constituit, emblematic, Puterea Creatorului manifestata cu ocazia sarbatorii Divine a primirii de catre poporul Israel a Decalogului Celor 10 Porunci. Muzica trambitei cu aceasta ocazie rasuna cu putere in linii armonice cu totul aparte. Imaginile apocaliptice transpuse prin culoare de foc, imbinate cu trasnete de mare forta, dadeau un dinamism aparte Marelui Spectacol Divin. Spaima creaturii omenesti a inchis spatial cantecul de bucurie cereasca la primirea Legii Divine. Facem un salt istoric peste veacuri si sa privim spatial noaptea de exceptie a nasterii lui Isus pe planeta Pamant. A aparut mai intai lumina cereasca a spatiului de pe dealurile Betleemului de alta data. Cerul si pamantul s-au unit prin cantec si lumina cereasca ce impreuna cu oastea cereasca de ingeri au scos strigate de bucurie pentru nasterea lui Isus, Adevaratul Mantuitor al Neamului Omenesc. Corul ceresc prin cuvintele: “Slava lui Dumnezeu in locurile prea Inalte, si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui,” au dat un efect de lumina si sunet. Muzica aceea era Divina, iar pastorii se minunau ca lor le-a fost dat sa vada un spectacol de cea mai inalta tinuta orchestralo-coristica a slavei ceresti prin cantec si bucurie de natura Divina.

Am evoluat, am introdus electronica sunetului si mai presus de toate am putut creea orice fel de sunet, intr-o armonie precisa matematic ce da culoare expresiva partiturii muzicale moderne. Numai ca idolii muzicii de azi au patruns si in Biserica Adventa. Culorile de altadata ale unei muzici dinamice de lauda la adresa Creatorului au fost preluate de prelucrari straine ce vin in contradictie cu Crezul Advent. Interpretari usuratice, pe ritmuri de percutie pertinenta, au creeat un cadru monden si suav de muzica usoara pe text religios. Apoi partea armonica a instrumentului de baza, pian sau orga, pare a te duce in eroare deoarece imbogatirea excesiva a armoniei pune in deruta partea melodica. Te trezesti ca pianul nu a terminat “floricelele armonice”, si masa bisericii ataca alt text muzical. Ca sa nu mai spun ca proiectarea textului fara partitura muzicala aferenta
nu mai raspunde la sincronizarea textului cu partea melodica. Comoditatea de origine Romana, imbinata cu lenea de a solfegia o partitura muzicala, duc la interpretari defectuase d.p.d.v. muzical. Am spus si o mai spun: Toti membrii bisericii Advente trebuie sa stie sa citeasca (solfegieze) partitura muzicala a cantarilor din cartea de Imnuri. Dupa 20 de ani de eliberare comunista, chiar nu santem in stare sa studiem pentru noi toate partiturile muzicale din cartea de Imnuri?

Avem atatea posibilitati astazi in a canta si solfegia corect o cantare, ca parca iti vine sa tai in carne vie. Poti invata singur, numai sa vrei. Lenea romaneasca e cucoana mare taica, asa ca, nu mai venim la Biserica cu cartea de cantari cu note ca o afiseaza “sclavii” de la Media. Apoi, nu ma intereseaza sa solfegiez ca eu cant asa cum pot. Gresit, si nimeni nu e obligat sa-ti asculte lenea neputintei tale. Pai, daca nu ai ureche muzicala, cel putin invata sa solfegiezi si atunci vei vedea diferenta intre cantatul tau dupa urechea ta neperformanta si cantatul tau dupa “note” tot cu aceeasi ureche fara performanta. Eu am studiat pianul la Scoala Populara de Arta din Cuza Voda, Bucuresti, trei ani. Dupa trei ani de studiu, mi s-a deschis mintea fantastic. Dumnezeu zice ca
“Eu te Invat sa canti, dar fa si tu un efort in a invata sa solfegiezi.” La biserica se vine cu: Biblia, Lectiunea si Cartea de Cantari ( aceea cu note ), ca sa canti cat mai corect.

Nu vrei, treaba ta, dar nu mai avea pretentia ca vreau sa mi se cante piesa X sau Y, caci eu nu pot. Fals, si aceasta meteahna este cuibarita de mult in “scumpa si preacurata” noastra Biserica Advanta de Ziua a Saptea. Daca toata Biserica ar sti sa cante dupa “note” muzicale am avea comunitati corale de toata frumusetea. Deci, stimati frati si surori la sapat in campia muzicii. Trebuie data laoparte acea nestiinta in a citi o partitura muzicala, apoi sub indrumarea unui frate sau sora ce le are cu muzica, se va explica si partea armonica pe cele patru voci. Stiu ca e de lucru, dar decat sa barfesti pe unul si pe altul mai bine inveti o noua melodie de cantare, “DUPA NOTE”, nu dupa ureche ca Barbu Lautaru.

Programele muzicale in lumea noastra Adventa lasa de dorit. Majoritatea Comunitatilor noastre Adventiste de Ziua a Saptea NU au imaginatie in a concepe un program muzical. Este o arta creativa in a intocmi o schema de imbinare armonica intre partea literara sub forma poetica, proza, dialog sau monolog, si partea muzicala, instrumentala, corala, voce, etc. Trebuie sa existe un echilibru intre compartimente. In cele trei Diaspore a inceput sa apara balbaiala la amvon. De ce ? Tanara generatie nu stapaneste Limba Romana. Nu o stapaneste ca mamica si taticul lui/ei, le-au spus sa uite Romana si sa invete numai Engleza, Spaniola, Germana, Franceza sau alta limba din tara de “imigratie”. Total gresit. Pustiul si pustoaica trebuie sa stapaneasca bine Limba Romana, iar maria lor “PARINTII” sa inteleaga ca a sti o limba in plus inseamna o noua treapta mai sus decat fata de cel din tara unde ai “imigrat”. Si atunci sa vezi ce programe muzicale se pot imagina. Imbinarea intre a sti sa reciti o poezie in Limba Romana, sa interpretezi un monolog, sa citesti un Psalm sau sa prezinti o lucrare de stiinta, tehnica, arta, filozofie ( gen Edi Constantinescu ), sport, medicina, si lista poate continua, nu face decat sa ridice nivelul compozitional al programelor din Biserica de care apartineti ca membru sau prieten de adevar. Sunt lucruri marunte, dar adunate toate la un loc dau acel farmec de inteligenta adventa si de satisfactie spiritualo-personala ca ai contribuit si tu, fie tanar sau batran, la un program din Biserica ta.

In concluzie, vreau sa spun ca fara un efort din partea TUTUROR din Biserica, nu se pot face minuni. Toata Biserica trebuie angrenata intr-un program de comunitate. Numai asa inveti sa comunici, sa sti sa inviti pe cineva, sa vorbesti cu cineva despre mantuire si Jertfa lui Isus, etc. Numai asa vor aparea acei MUGURI ai “Culorilor Muzicii Advente.” Daca Biserica nu lucreaza, ea va MURI intr-o buna zi datorita nepasarii tale si ale mele. Pe de alta parte, apar schimbari noi in viata aceasta moderna, si pentru a fi in pas cu timpul trebuie sa studiezi zi de zi. Altfel vei fi depasit de timp, vei ramanea in urma si vina va fi numai a ta. Lucreaza cat e ziua, va veni o noapte sau o zi cand vei auzi un glas care va zice din nou: “S-a Sfarsit”. “Esti pregatit ?” Vei fi pregatit pentru ziua aceea mareata ? Iata, Eu Vin Curand ! Vino Doamne Isuse in veci de veci, Amin!

Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.

Azi… s-a desprins o frunză
Şi a căzut…
Şi-a aşternut atât durut…
Şi mă întreb de ce…
De ce?  Când toamna încă nu venise
De ce? Când bruma încă n-o albise
De ce? Când încă nu îmbătrânise
Când ruginie faţa nu-i era
De ce nu mai vorbea… nu mai putea…
Doar lacrima-i se mai frângea
Pe-obraji scăldaţi de timpul ce se scurse
Şi viaţa… atât de scurtă i se păruse
Că nu doar suferinţa o durea
Ci… despărţirea…
Şi se stinse ea
Cu-o ultimă privire de iubire…
Tu ai văzut vreodată
O frunză de pe ram cum se desprinde?
De n-ai simţit nimic,
Ţi-ar povesti,
De ar putea, şi Eva şi Adam
Când prima frunză o privi
Cum ea muri…
Desprins atât de tânăr de pe ram
Ţi-ar spune cum pe Abel l-au jelit
Şi Eva şi Adam…
Şi poate tot n-ar înţelege
Durerea s-o aline şi s-o lege
Decât atunci când omul trece
Să se plece
În faţa frunzei care moare…
Ni-s ochii-ntunecaţi de lacrimi
Ca frunzele ce se aştern
Că în tăcerea lor se cern
Durerile ce-ascund un nume
Ce nu-l poţi spune…
Mai treci, Isuse, prin Capernaume
Şi azi când soarele apune
Să ne ridici din greaua neputinţă
Ca să privim la ziua-aceea
Când, fiecare frunză scuturată
Va fi de Tine înviată
Chemată nume după nume
Şi seminţie după seminţie
Iar de-ai trecut pe-alăturea în grabă
Din nepăsare sau prea multă treabă
Pe lâng-o frunză gata ca să cadă
Sau ce deja s-a scuturat
Te-opreşte-ndat’ şi adu mângâiere
Într-o speranţă de-nviat!

Anişoara Enea – Roman