Când glasul Tău…
ianuarie 5, 2010
Când glasul Tău…
Când glasul Tău am înţeles
De a urma pe îngusta cale,
Isuse Doamne, atât de des
Mi-au răsunat vorbele Tale!
Puse fiindu-mi în conştiinţă
Ca şi seminţele, în pământ,
Au răsărit, şi-au prins fiinţă
Ca roade-ale Duhului Sfant.
Lucrarea Lui, nepricepută
Cum e şi-a vântului ce bate,
Continuă, cand e începută
Sa ducă taina mai departe.
Iar când naşterea din nou
Îşi va da roadele depline,
Va răsuna scumpul ecou
Extras din vorbele divine.
Şi prin fărâma de credinţă,
Ca şi un bob mic de muştar
Voi urca sus, spre biruinţă
Privind la jertfa din Calvar.
Ea lumii-ntregi îi aminteşte
Că înălţată, fiind pe cruce,
În credinţă, de-o primeşte
Viaţa din nou poate-aduce.
Flavius Laurian Duverna
