Chezăşie
Chezăşie
De trăiesc viaţa sfântă
Doamne, undele Iubirii,
Îmi mişcă inima frântă
Pe-altarul desăvârşirii.
Ea mă duce pas cu pas
La dorita transformare,
Uitând totul ce-a rămas,
Amintiri doar trecătoare.
Căci viaţa-mi fără Tine,
Doamne, este fără sens,
Căci n-are roade divine,
Nici al harului consens.
Numai stând în grija Ta
Pot urca spre mântuire,
Şi harul sfânt îmi va da
Ajutor, doar prin Iubire.
Chezăşie, pentru mine
Să-mi arate mântuirea,
Iubirea s-a dat pe Sine
Să-mi ofere izbăvirea.
Ea-n dimineaţa învierii
Şi-a spus gloria divină,
Ridicând greul poverii
Înalţându-Se-n lumină.
Când triumful bucuriei
A traversat cerul sfânt,
Zorii dulci, ai vaşniciei
Strălucit-au pe pământ.
Flavius Laurian Duverna