Cuvântarea cincea a lui Petru
Cuvântarea cincea a lui Petru
( Sutaşul Corneliu)
Cuprinde Fapte 10, 28-29, 34-43.
Ştiţi că nu este deloc îngăduit de Lege unui Iudeu
Să se-nsoţească cu unul de alt neam, şi neapărat,
Să vină şi la el; dar Dumnezeu mi-a arătat acum,
Să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.
Deaceea am venit fără cârtire cand m-aţi chemat,
Şi vă-ntreb, dar cu ce gând aţi trimes după mine?
În adevăr, văd că şi Dumnezeu nu este părtinitor
Ci că-n orice neam cine se teme de El Îi aparţine.
Căci cine lucrează neprihănire, este primit de El!
El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel mai întâi,
Şi le-a vestit Evanghelia harului prin Isus Hristos,
Care este Domnul tuturor, sprijin şi sigur căpatâi!
Ştiţi vorbirea făcută prin toată Iudeea despre Isus,
Începând din Galileea, unde a început să se audă,
În urma botezului propovăduit de Ioan, la Iordan,
Că Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt prin laudă
Şi cu putere pe omul Isus din Nazaret care umbla,
Din loc în loc, făcea mult bine şi-i vindeca pe toţi,
Care erau apăsaţi de diavolul, în neputinţe şi boli;
Căci Dumnezeu era cu El, şi învia şi pe cei morţi.
Noi suntem martori, pentru tot ceeace a făcut El,
În toată ţara Iudeilor, cum şi-n Ierusalim în cetate.
Ei L-au răstignit, atârnându-L pe lemn crucificat,
Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, de cu noapte.
Şi a îngăduit, să Se arate, însă nu la tot norodul
Ci doar nouă, martorilor aleşi mai dinainte, toţi,
De Dumnezeu; nouă, care adese ori am mâncat
Şi am băut împreună, după ce a înviat din morţi.
Şi El ne-a poruncit ca să propovăduim norodului,
Să mărturisim, că El a fost rânduit de Dumnezeu
Judecătorul tuturor, al celor vii şi-al celor morţi,
Stând pe tronul de judecată, învlăuit în curcubeu.
Toti proorocii au vestit şi scris multe-n Scripturi
Despre El; că oricine crede-n El, că e Mântuitor,
Că El este Fiul lui Dumnezeu cel care S-a jertfit,
Capătă, prin Numele Lui Sfânt iertarea păcatelor.
Flavius Laurian Duverna
