Darul Dragostei
aprilie 15, 2010
Darul Dragostei
Pentru cel mai mare dar,
Darul Dragostei sublime,
În drumul Său nu-i hotar,
C-ar ştirbi, a Lui mărime.
El este de-aşa grandoare!
Universul nu-L cuprinde,
Dar în jertfa-I salvatoare
Omenirea-ntreagă prinde.
Ca jarul de foc ce-arzând
Veşnic pe-acelaşi traseu,
A purces, nemurmurând
Din Veşnicul Dumnezeu.
S-a supus în blestemare
Pe cel mai crâncen altar,
În moartea îngrozitoare
Sus…pe muntele Calvar.
Şi-astfel, Şi-a desăvârşit
Planul sfânt din veşnicie,
Jertfa tainei ce-a-mplinit
Ca lumile, toate s-o ştie.
Şi la Ea să se gândească
Cât a fost de răbdătoare,
Şi tot nu o să sfârşească
Studiu-n vasta cercetare.
Flavius Laurian Duverna
