După Golgota
După Golgota
În lupta grea, a suferinţei,
În Ghetsimani în părăsire,
Isus, în culmea umilinţei
A răbdat tot, fără cârtire.
Când ,,Eli, Eli, Sabactani!’’
A pronunţat sus la Calvar,
În crugul vremilor de ani
A fost înscris cerescul har.
Un strigăt tare din Golgota
A anunţat cer şi pământul,
Că după cruce, va fi grota
Unde era gătit, mormântul.
Şi-acolo, până la înserare
Domnul Isus, trebuia pus
De cetăţenii de rang mare
Ai clasei celei mai de sus.
Findcă era zi de pregătire
Şi-n acel Sabat care urma,
Era şi Pastele, în amintire
Pentru poporul ce-l serba.
Iar după sfânta mărturie:
,,Că peste trei zile va-nvia!’’
Ei au făcut, făr’ ca să ştie
Ce-n profeţi de mult scria.
Şi-astfel, Iosif şi Nicodim,
S-au dus acasă îndureraţi,
C-au pus în jale-n ţintirim
Un Om din marii învăţaţi.
Era El Fiu, de Dumnezeu,
După cum fost-a învinuit?
Şi dacă ,,da!’’ ce apogeu,
A fost în tragicu-I sfârşit?
Şi ce va fi de-aici-nainte
Dac-o învia, în a treia zi,
După cum şi-aduc aminte
Că a îndrăznit, a profeţi?
Va fi El, Marele Împărat
Al neamului greu asuprit,
Ce de Romani e subjugat
Şi într-una este pedepsit?
Se v-aşeza, oare din nou
După înviere, Împărăţia?
Acum când tragicul ecou
A stins din suflete făclia?
În cugete fiind frământaţi
Călătoreau încet pe cale,
Fiind în totul concentraţi
La lucruri supra-naturale.
Căci iată, după-ntunecare
Pământul s-a cutremurat,
Atât de groaznic şi de tare
Că stâncile s-au despicat.
Mormintele, s-au deschis
Şi trupuri, de-ale drepţilor,
S-au trezit ca dintr-un vis
Intrând in rândul sfinţilor.
Au fost acestea, ca semne
Că-originea Sa este divină?
Sunt mărturii să-i îndemne
S-aştepte-n linişte deplină?
Şi consolaţi în al lor cuget
C-au săvârşit o faptă mare,
Şi-n inimă cât şi în umblet
A început, o preschimbare.
Când mai apoi după-nviere
I-a luminat Duhul cel Sfânt,
Şi-au pus întreaga lor avere
Pe-atarul Sfântului Cuvânt.
Şi vestea bună a mântuirii,
Au propagat-o în suferinţi,
Fiind martori, ai împlinirii
Cele profetice-n făgăduinţi.
S-au bucurat că Împărăţia
Au fost de ei aşa aproape,
Cum le zicea mereu Mesia
S-o caute, şi să n-o scape.
Şi numai cei ce dau năvală
Sunt siguri de intrare în ea,
Căci numai ei fără-ndoială
Vor birui-n lupta cea grea.
De-abia atunci, au înţeles
Lucrarea Sfintei Împărăţii,
Când le vorbea atât de des
Căci El venea din veşnicii.
Flavius Laurian Duverna
