Eram dus…
Eram dus…
Eram dus în neagra noapte
Cu-al întunericului ei gros,
Şi nu ştiam, cine-I Hristos
Nici mântuirea că El poate
S-o dea oricărui păcătos
Prin al Său sânge preţios,
Ducându-Şi crucea în spate.
Eram pierdut, dar m-a găsit
Când bâjbâiam în întuneric
Şi gândeam în chip himeric
La viaţa ce-o am de trăit,
Pe-acest pământ de ură plin
Cu-ncărcătura-i de venin,
Şi mă vedeam chiar părăsit.
Eram pierdut, dar dragostea
Ce după chipu-I m-a creat,
Trecând peste al meu păcat
A dat startul la povestea
Prin planul de răscumpărare,
Să pot avea, totuşi salvare
Prin Fiul Său, ce S-a-ntrupat.
El L-a trimis, să împlinească
Cea mai frumoasă mântuire
Prin scumpa Sa neprihănire,
Păcatul ca să-l nimicească…
Din Dumnezeu, S-a făcut om
Până-n minusculul atom,
Ca viaţa iar, să-mi dăruiască.
Flavius Laurian Duverna
17 decembrie 2012
