Evanghelia Mântuitoare
Evanghelia Mântuitoare
Lucrarea sfântă, de vestire
A Evangheliei mântuitoare,
Doamne-ai făcut-o-n iubire
Pentru toţi cei în disperare.
Căci nu cei sănătoşi ai spus
De doctor ei…au trebuinţă,
Ci suferinzii, în dor nespus
Ce o primeau prin credinţă
La toţi, Tu dat-ai vindecare
Ce Te rugau, să-Ţi fie milă,
Să poată merge pe picioare
Să vadă…a soarelui lumină.
S-audă-un sunet al vorbirii,
Să se deslege limba-n gură,
Şi binefacerile…tămăduirii,
Le-ai împărţit fără măsură!
De dimineaţa şi până seara
Aşteptau mulţi, cei necăjiţi,
Care cu greu purtau povara
De dureri mari, în suferinţi.
Cand le-ai vorbit de înviere
Să creadă că venit e ceasul,
Credinţa lor prin mângâiere
S-a întărit, ascultând glasul.
La toţi ai ascultat chemarea
Atunci când ei Te-au invitat,
Şi de pierdut-au şi suflarea
Cei scumpi ai lor, au înviat!
Căci pe durerile prea multe
Tu-ai presărat dragi bucurii,
C-amestecate, să le-asculte
Cu cei întorşi printre cei vii.
Flavius Laurian Duverna
18 februarie 2011
