În suflet când mi-a răsărit
În suflet când mi-a răsărit
În suflet când mi-a răsărit
Sămânţa Sfântului Cuvânt,
Pentru a fi-n noul legământ
Prin har şi jertfă întocmit,
Am mulţumit Doamne Isuse
Pentru-adevărurile spuse
Prin care pot fi mântuit!
În suflet când mi-a răsărit
Iubirea Ta, cea salvatoare
Prin jertfa cea ispăşitoare
Ca-n veci să pot fi izbăvit,
Ţi-am consacrat toată fiinţa
Privind cu drag făgăduinţa,
Că-n veci am să fiu fericit!
În suflet când mi-a răsărit
Lumină sfântă din Calvar,
Ce n-are margini nici hotar
În planul de-a fi mântuit,
Gându-am îndreptat la cruce
Unde în susurul cel dulce,
Tu pentru mine-ai suferit!
Mi-ai arătat prin răstignire
C-ai luat povara întregii lumi,
C-al ei păcat Tu Ţi-l asumi
Prin propria-Ţi neprihănire,
Ce o oferi, spre-a fi salvată
Din soarta-i cea blestemată
Prin marea şi sacra-Ţi iubire!
Flavius Laurian Duverna
13 octombrie 2012
