La Dragostea…
La Dragostea …
La Dragostea ce-a răsărit
Prin planul cel de mântuire,
Atunci când omul a greşit
S-a bucurat când a privit,
Prea sfânta Ei neprihănire.
S-a bucurat, c-a fost găsit
Mijlocul sigur de salvare;
Prin sânge jertfa i-a vorbit,
Că-n ea va fi îndreptăţit
Şi ispăşit de condamnare.
Şi astfel, prin făgăduinţă
S-a distanţat de Raiul sfânt,
Şi-a aşteptat prin credinţă
Să vadă scumpa biruinţă
Cum se traduce pe pământ.
Patruzeci de veacuri, toate,
Trecut-au până la-mplinirea
Făgăduinţei ce-aşteptate
Venea din vremuri depărtate,
Vstind la cruce mântuirea.
Calvarul Dragostea a-ntărit
Să poarte-n susur suferinţa
Ducând-o până la sfârşit,
Când şarpele a fost zdrobit
Împlinind, astfel sentinţa.
Prin jertfa crucii-a cimentat
Povestea marei confruntări,
Demonstrând că s-a-ncheiat
Când Mielu-a fost înjughiat
Şi dusă vestea,-n patru zări.
Flavius Laurian Duverna
15 septembrie 2011
