Mă simt atras, Doamne la Tine!
Mă simt atras, Doamne la Tine!
Mă simt atras, Doamne la Tine
De al Tău farmec dulce, sfânt
Din spaţiu-acestui trist pământ
Spre zările de-argint, senine,
Spre-acele lumi ce-au altă viaţă
Prin fericirea de-a-Ţi sta-n faţă!
Ca ele Doamne, aş vrea să fiu
Trăindu-mi viaţa ce mi-ai dat
Atunci când m-ai răscumpărat
Din groaznicul păcat pustiu,
Ce-a pus straşnica-i barieră
Schimbând rostu-n efemeră.
Mă simt atras, Doamne la Tine
De harul Tău plin de îndurare
De bunătate şi sfântă răbdare
Prin dragostea ce pentru mine,
La Golgota, ai mers sub cruce
Nemurmurând, viaţa-mi aduce!
Astfel, apreciind dragostea Ta
Că Ţi-ai lăsat cerul prea sfânt,
C-ai luat un corp de pe pământ
Ca să nu laşi omul, a dispera,
Din toată inima mă rog şi sper
Să pot s-ajung, la Tine în cer!
Mă simt atras, Doamne la Tine
Prin Jertfa scumpă din Calvar,
Care mi-a dat un timp de har
Să Te-aflu-n formele divine,
Cum de la-nceput de veşnicii
Te-ai oferit, Mântuitor să-mi fii!
Flavius Laurian Duverna
16 martie 2012
