O, vino Doamne-n casa mea!
O, vino Doamne-n casa mea!
O, vino Doamne-n casa mea,
În casa sufletului meu,
Şi dragostea sfântă mereu
S-o pui să locuiască-n ea!
Şi pacea-n dulce fericire
Să-mi fie al vieţii jubileu,
Idealul sfânt ’n-a Ta slujire!
O, vino Doamne-n casa mea,
În casa inimii-n suspine,
Unde Te vrea numai pe Tine
Să stingi tot ce e rău în ea!
Prin har să-i dai izbăvirea,
S-o liberezi de zguri străine
Şi să-i asiguri mântuirea!
O, vino Doamne-n casa mea,
În care Te aştept cu drag
Ca să calci peste-al ei prag,
S-aduci cu Tine ordinea,
Şi pacea scumpă, liniştea,
Şi-n viaţa sfântă de pribeag
Doamne, s-ai întâietatea!
Să-mi dai tărie să-Ţi slujesc
Şi-n tot ce fac, cu bucurie
Numai voinţa Ta să fie,
Să demonstez că Te iubesc
Şi tot mai mult Te preţuiesc,
În doru-avid spre veşnicie,
Ce-n suflet zilnic îl nutresc!
Flavius Laurian Duverna
16 octombrie 2012
