Pruncul Isus
Pruncul Isus
Undeva,… într-o cetate
S-a născut Pruncul Isus,
Cel din vremuri depărtate
Aşa cum profeţii-au spus,
’N Betleemul din Iudeea
Cum scris ne-a lăsat Miheea.
Într-un staul S-a născut,
Şi-ntr-o iesle-a fost culcat,
După ce-a fost cunoscut
Şi-n scutecele înfăşat,
C-animalele suflând
Căldură să-I dea pe rând.
Astfel L-au găsit păstorii
Când în zori de dimineaţă
Au venit ca urătorii
Să vadă Copilu-n faţă,
S-afle pe Mântuitorul,
Cel ce-o izbăvi poporul.
Îngeri zicând, i-anunţase
Ca să meargă în cetate,
Şi-astfel pe Copil aflase
Cum se născuse în noapte,
Fiind acolo-n poposire
Părinţii-ntru odihnire.
Şi le-au spus cum au cântat
Îngerii şi-oastea cerească,
Pentru-al lor Domn Împărat
Venit ca să-i izbăvească,
Din păcatul strămoşesc
În care toţi vieţuiesc:
,,Slavă-n locurile înalte
Pentru acel ce-I Dumnezeu!
Pacea-n susur să tresalte
Cu ecouri spre apogeu,
Între oameni plăcuţi Lui
Pe faţa pământului!”
Flavius Laurian Duverna
10 decembrie 2011
