Semne de Toamnă
Semne de Toamnă
Au căzut frunzele toate
Şi codrii rămas-au goi,
Vântul bate zi şi noapte
Şi norii-aduc iarăşi ploi.
Cei care-au gătit ogorul
Şi sămânţă au semănat,
Trag nădejde în viitorul
Unui an, cât mai bogat.
Ceru-i trist şi-i mohorât,
Soarele nu mai luceşte,
Suflă vânt, timpu-i urât
Şi sămânţa pusă creşte.
Toate se petrec sub legi
De Cel Sfânt orânduite,
Şi de-ai vrea să înţelegi
Pricepi că sunt stabilite.
Pân-la ziua de-ndreptare
Toate-urmează cursul lor,
Când Suprema orientare
Va înfiinţa, un nou viitor.
Când păcatul va fi şters
Şi-alte zile-or fi curgând,
Lucrurile, în sens invers,
Se vor fi … desfăşurând.
Va fi doar… un anotimp…
Peste tot pământul soare,
N-or fi ani, şi niciun timp
Viaţa lumii, s-o măsoare.
S-au dus anii de veghere,
S-a dus timpul încercării,
De la nimeni nu s-o cere
Un nou termen al probării.
Toţi s-or bucura de viaţă
C-au scăpat de suferinţi,
Mântuirea, având în faţă
Fi-va-n rândul celor sfinţi.
Numai Domnului rămâne,
Ca şi-oglinda-n strălucire,
Semnele … de-opresiune
Pentru-a Sa sfântă iubire.
Flavius Laurian Duverna
