Sonetul Calvarului
Sonetul Calvarului
Mergând cu crucea-n spate, pe drumul spre Calvar
Domnul Hristos era urmat, de o mulţime de femei,
Ele-L plângeau şi-L căinau, pentrucă n-avea temei
Sentinţa de condamnare; Începea un timp de har!
Tăcut şi fără murmur, în grija scumpă a dragostei
Domnul Isus le-a spus, să nu-l mai plângă în zadar,
Ci mai de grabă să se plângă, de greutăţile-n amar
Ce-n viitor vor suporta, ca pedeapsă a consecinţei.
Căci Naţiunea Sa iubită, L-a contestat, L-a lepădat,
N-a vrut să-I recunoască misiunea Sa cea salvatoare
Ci-n conjuraţie, preoţii cei mari şi procuratorul Pilat,
Au decis prin răstignire, în zel demonic să-L omoare
Ca Naţiunea să-şi păstreze, să figureze ca un Stat,
Dar la Calvar, Domnul Şi-a pus sigiliul Său de anulare.
Flavius Laurian Duverna
27 iunie 2012
