Steaua
Steaua
Când negura neagră şi mare
Pământu-ntreg, l-acoperea,
Şi întunericul peste popoare
El tot mai mult se întindea,
Pe cer, s-a ivit îndată o stea
Aşa de mult, strălucitoare,
C-acolo,-n depărtatul Orient
A fost un mare eveniment.
Era Steaua, cea profeţită
Cum că din Iacov, va răsări,
Lumina lumii, cea vestită
Că astfel ea, se v-adeveri
Şi-un nou concept va lămuri:
Cum lumea va fi mântuită,
Prin darul sfânt venit de sus,
Prin întruparea… lui Isus.
În Pruncul care S-a născut
Dintr-un grajd sărăcăcios,
Puţini au fost care-au crezut
Că El e Domn, şi e Hristos,
Ce-a coborât din ceruri jos
Prin Duhul Sfânt conceput,
Ca lumii să-i dea mântuire
Prin scumpa Sa neprihănire.
Flavius Laurian Duverna
08 decembrie 2012