Suprema Dorinţă
Suprema Dorinţă
Ce-mi doresc eu mie-n prag de veşnicie
O! Doamne Isuse, să-mi dai din belşug,
Harul Tău cel mare, gând sfânt, bucurie,
Şi-o viaţă preasfântă, sub ducele-Ţi jug!
Cugetări superbe, strânse în fapte bune
Pentru acei ce sufăr, şi-azi sunt oropsiţi,
Un tezaur sacru, din Cuvânt de-a spune
Să-l seamăn, să-mpart, la toţi cei trudiţi.
Şi ca o mireasmă, de viaţă înspre viaţă
În lumea cea largă, vreau mereu să fiu,
Prin vai şi deşerturi, cu neguri şi ceaţă
Să-nalţ sus făclia, când drumu-i pustiu!
Din scumpa comoară-a Marei împliniri,
Ce sus la Golgota, Tu-ntins-ai pe cruce,
Tot mai mult să ardă, în dulci străluciri
Dragostea cea scumpă, în susurul dulce!
Pe drumul cu spini, cu gropi şi hârtoape
Să merg cu veşti bune, la toţi cei ce pier,
Să-i scot spre liman, din volburi de ape
Nădejdea sublimă, s-o-ndrept către cer!
Sa duc vestea cea bună a comorii găsită
La toţi cei de-aproape, la cei de departe,
Prin lacrimi s-audă, lumea ce-i pierdută
Cuvântul cel veşnic, ce acum se-mparte.
La jertfa Ta mare de pe-al Gologtei deal
Să chem pe oricine, ce bâjbâie-n noapte,
Să nu uit nicicând, cel mai scump ideal,
Şi s-accept lucrând, ale Duhului şoapte!
Suprema-mi dorinţă s-o trăiesc împlinită
În iubirea eternă, pentru slava-I în glorie,
Căci Dragostea scumpă, S-a lăsat jertfită
Pecete veşnică pentru-a omului memorie.
Flavius Laurian Duverna
