Toamnă bună!…
Toamnă bună!…
Toamnă bună, dulce toamnă,
Tu duci cu tine-o mare taină:
Cum frunzele cad la pământ
Plutind mânate-n val de vânt,
Cum solul umed le primeşte
Şi-n al său sân le putrezeşte,
Ca hrană el să poată-aducă
La truditori, în a lor muncă!
Toamnă bună, eşti frumoasă
Când via-i gata, a fi culeasă,
De strugurii cei copţi deplin,
Când joardele-abia-i mai ţin,
Când în livezi, fructe-arămii
Răspund celor din podgorii,
Demonstrând că ne vorbesc
De Domnul, când ele cresc!
Toamnă bună, aduci bucurii,
Când prin mănoasele câmpii,
Tu creşti fel de fel de bucate
Ce toate-or fi-n grijă păstrate
Cu-acelaşi ritm, prin hărnicie
De toţi cei ce trudesc pe glie,
Ce-un an întreg ei s-au rugat
Să fie an bun, şi-mbeluşugat!
Toamnă bună, dulce toamnă,
Mai vin-o încă şi te-ntoarnă,
Cu zile dragi de farmec pline
La cei trudiţi care-n suspine
Asteaptă acea zi-a recoltării,
Sub preţul scump al salvării,
Preţ care-n dragoste şi-n har
A fost plătit crunt, la Calvar!
Flavius Laurian Duverna
