Vestea bună, a izbăvirii
Vestea bună, a izbăvirii
Vestea bună, a izbăvirii
Astăzi peste tot pământul
Stăruieşte prin Cuvântul
Cel mai dulce-al înfrăţirii,
Căci e ziua,… mântuirii,
La bază având legământul.
Şi ea cheamă la credinţă
’N jertfa cea de la Calvar,
Să primească sfântul dar
Pe-orice om prin pocăinţă
Cât stăm sub făgăduinţă,
Cât mai este timp de har.
Vestea bună, a iertării
Din moarte şi din păcat
Pentru-orice om vinovat,
Poate fi ceasul salvării
Cu preţul răscumpărării,
Ce Tatăl ceresc L-a dat,
Când pe cruce Hrist Isus
Prin viaţa Sa L-a plătit,
Ca să poţi fi mântuit
’N paradisul cel de sus,
Prin jertfa ce S-a adus,
Ca un Miel neprihănit.
Vestea bună, a salvării
A triumfat spre măreţie
Fiind ceasul de bucurie,
Când în ziua încercării,
S-a dat start eliberării
În drumul spre veşnicie,
Căci Isus Domnu-a-nviat,
Aducând la-ndeplinire
Planul sfânt de mântuire,
Cum a fost el programat
Şi la cer sus, S-a-nălţat,
Cu-a Sa proprie jertfire.
Flavius Laurian Duverna
31 octombrie 2012
