Vom ajunge Doamne-odată!
Vom ajunge Doamne-odată!
Vom ajunge Doamne-odată
Sus, în cetatea cea de aur
Cu cel mai sublim tezaur,
În splendoare îmbrăcată
’N pietre scumpe dăltuită,
Pentru-ai Tăi copii zidită!
O!!! Şi atunci, în bucurie
Vom da slavă şi-nchinare
Pentru-a Ta iubire mare,
Ce-o întreagă veşnicie,
Cercetând, ne-o fi ştiinţa
Spre-a ne-mări cunoştinţa.
Marea Jertfă din Calvar
Va fi tema cea învăţată,
Subiectul ce ne-arată
Cum a izvorât din har,
Iubirea cea mai curată,
Pentru-o lume vinovată.
Şi n-om obosi nicicând
Prin minuni multe aflate
Din mistere dezlegate,
Veacuri întregi cercetând
Cât de mare-a fost Iubirea
Ce ne-a adus mântuirea.
Flavius Laurian Duverna
26 octombrie 2012