Intercer – Poezii si editoriale

Din zeci de mii… Din zeci de mii, şi mii de mii Tu-mi eşti alesul vieţii mele, Căci Doamne dorul către stele S-ajung mi-e visul cel dintâi, Când capu-mi pun pe căpătâi Şi apăsări sunt tot mai grele! Din zeci de mii, şi mii de mii Eu Te-am ales, o, scump Isus, Pe calea sfântă […]

Să vii o, Doamne, în curând! Să vii o, Doamne, în curând, Să vii l-al Tău smerit popor Care Te cheamă cu mult dor Şi strigă-n rugă tot sperând, Ca să le fii scump Izbăvitor Şi-al lor preasfânt Mântuitor! Să vii o, Doamne, în curând La ai Tăi copii, care suspină, La cei ce vor […]

Saul, în elanul tinereţii Călătorea-ntr-o zi cu soare spre Damasc, Un tânăr chipeş, prin vigoarea tinereţii; Era-nsoţit de-o gardă mare de la Templu, Ca să poată urmări pe-Ncepătorul vieţii. Şi cum mergea încrezător, pe la amiază Pe-un drum de ţară-mprejmuit cu flori, Şi-n jurul său cu pajişti mândre, verzi, Deodată, căzând, l-au apucat nişte fiori. […]

De-a lungul timpului… De-a lungul timpului prin anii Ce i-am trecut când mă gândesc Câte puteri mi-ai dat în viaţă Şi prin Cuvântul Sfânt povaţă, Mai mult iubirea-Ţi preţuiesc Doamne sfânt, Stăpân ceresc! De-a lungul timpului prin anii Ce i-am trecut, tot suportând, Mă pomenesc mirat de faptul Că-n mine nu există-un altul, Că mă […]

Cu inima deplin mâhnită Cu inima deplin mâhnită Pentru-a Ta mare suferinţă Pentru a lumii necredinţă, Prin jertfa crucii osândită De toţi cei răi batjocorită, Mă plec Isuse-n umilinţă! Cu inima deplin mâhnită Pentru a lumii existenţă Din a păcatului prezenţă Unde se scaldă liniştită, Moartea-ai învins la Calvar Şi-ai desfiinţat al ei hotar Şi […]

Cu sufletul prea plin de dor Cu sufletul prea plin de dor De dor Doamne de mai bine De a-Ţi urma pe căi divine, Prin harul sfânt şi-ndurător Mă-nchin, Îţi cânt şi Te-ador Prin cugete tot mai senine! Cu sufletul prea plin de dor De dorul, Doamne de-a trăi Şi-un trai ceresc de-a vieţui, Sub […]

Catifeaua timpului acoperă gânduri și suflet. Dureri și răni nu se mai văd. Nici resturi de vorbe care ne-au ucis… Înveșmântată astfel, iertarea ne eliberează definitiv de povară. Noi L-am însoțit pe Cel ce este Iubire pe țărmul Mării Uitării… Floare de colț

Din tencuiala veche-a închisorii, În prag de primăvară răsări, Un fir de iarbă curajos de verde, Cu îndrăzneala dulce de-a trăi. Creștea mereu sub picurii de ploaie, Zvelt purtător de viață spre lumină, Părea că niciodat n-o să se-îndoaie, Persoană de însemnătate plină. Trecură zile multe și senine, Dar și cu ploi, mulți nori supărători, […]

Cum Doamne să nu-Ţi urmez? Cum Doamne să nu-Ţi urmez Pe drumul ce L-ai trasat Din Ghetsimani la Golgota, Pentru-al lumii grav păcat, Prin jertfa care Te-ai dat? Am motive de-a-Ţi urma Căci prin jertfa Ta cea mare Pentru-a lumii mântuire, Te-ai adus răscumpărare Prin jertfa cea salvatoare! Cum Doamne să nu-Ţi urmez Pe calea […]

La Tine, bunul meu Păstor! La Tine, bunul meu Păstor, Pe poarta strâmtă-a oilor Eu am intrat după păşune Şi gustul apelor mai bune, Şi Te-am ales conducător! Păşune fie-mi pâinea vieţii Şi mana-n roua dimineţii, Şi-apoi la tainice izvoare Cu ape dulci, răcoritoare Să mă duci prin firul ceţii! În neputinţă, şchiopătând, Şi nici […]