Intercer – Poezii si editoriale

Ecou de Vară

Au început fructele coapte să ne-arate ca e vară
Că-i sezonul priincios, pentru-a noastră sănatate,
Să ne-alegem spre hrănire, roadele înmiresmate
‘N-anotimpul călduros, de cu zori şi până-n seară
Amintind că-i vremea lor, crescute din primăvară.

Peste tot: căpşuni, cireşe, şi zmeura sunt coapte
Fructe bune şi gustoase, pline de-o dulceaţă rară,
Ca viaţa să ne-o întreţină, într-o formă exemplară
Mulţime de bunătăţi, dela Domnul, ne vin toate
Necesare pentru viaţă, de-a fi-n bună sănătate.

Căci pământul nu rodeşte, cu de la sine putere
An de an şi tot mereu, revărsând daruri bogate
Ce-s sperate şi-aşteptate-n daruri binecuvântate
Pentru fiinţele umane ce cunosc truda-n durere,
Suportând blestemul muncii, prin zilele efemere,

Ci, în grija Lui cea mare, pentru-a lumii sănătate –
Binecuvântări revarsă, după preasfânta Sa vrere,
Ca omul să-L înţeleagă, că vin prin a Lui putere,
Că El este Creatorul, Dumnezeu în tot şi-n toate
Ce supraveghează viaţa, fiinţelor ce sunt create.

Flavius Laurian Duverna

Arată-mi Doamne, slava Ta!

Arată-mi Doamne, slava Ta
În murmurul blând şi subţire
Vestind sfânta-Ţi neprihănire,
Şi eu ascuns în stânc-oi sta
Pân-ce vei trece-n strălucire.

Aş vrea s-o văd şi să o simt
Cum se dezvoltă şi creşte,
Cum Ea în cale răspândeşte
Miresmele, în locu-mi strimt,
Şi trup şi suflet ‘mi-ntăreşte.

Sub influienţa ei preasfântă
Să ştiu că Tu cu mine eşti,
Să capăt noi puteri cereşti,
Şi inima-mi, ce se frământă
Să ştiu că Tu, o-nsufleţeşti.

Şi-nconjurat de-a Ta mărire,
Prin adevărul ce-am aflat…
Cuprins fiind şi înveşmântat
De-a sale raze, în strălucire,
Smerit şi-umil, să fiu plecat.

Să mă văd, cât de mic sunt
Oriunde-aş fi şi în tot locul –
Că numai slava-Ţi este totul,
Că oricând pe-acest pământ
În grija Ta, sunt în tot locul!

Ascuns sub stânca de granit
În rugă timpu-mi voi petrece
Sub adăpost de piatră rece,
Prin slava-Ţi sfântă ocrotit,
În susur atunci de vei trece.

Să laud dragostea Ta mare
Pentru că Tu mă cercetezi,
Pentru că Tu zilnic mă vezi
Şi-n zilele de grea-ncercare
Îmi dai atâtea mari dovezi.

Speranţa să nu mi se piardă
În strâmtorări, oricâte-ar fi…
Şi-n încercări, câte-ar veni…
Ci inima-mi, s-o faci să ardă
Ca torţa aprinsă-n zori de zi!

Flavius Laurian Duverna

Am fost pe lume, un străin

Am fost pe lume, un străin
Departe Doamne de Cuvânt,
Departe de-al Tău Legământ,
Dar mi-ai croit un alt destin
Şi-n cer m-ai pus ca fiu divin
Sub grija Duhului cel Sfânt.

Am fost pe lume-un călător
Mergând pe drumul pierzării
Lipsindu-mi simţul orientării,
Dar glasu-Ţi sfânt, îndurător
L-am auzit chemând cu dor
Căci ai plătit preţul salvarii.

La Golgota, pe cruce sus
Ţi-ai dat viaţa spre întregire
În planul sfânt de mântuire,
Când căzând omul a apus
Călcând porunca ce ai spus,
Că dreptu-i dă, la nemurire.

Flavius Laurian Duverna

Rondelul venirii Fiului Omului

Motto: ,,Dar când va veni Fiul Omului,
va găsi El credinţă pe pământ?”
Luca 18, 8 u p.

Când va veni Isus, Fiul Omului,
Găsi-va El, credinţă pe pământ
Cum scrie-n Sfântul Său Cuvânt,
O trezire, din păcatul somnului?…

Va da curs, chemării Domnului
Omul, la glasul Duhului Sfânt?…
Când va veni Isus, Fiul Omului,
Găsi-va El credinţă pe Pământ?…

Când se va ivi… pe norii cerului
Purtat cu-alai în Noul legământ,
Semn al intrării-n alt aşezământ,
Câţi vor fi gata, la venirea Lui?…
Când va veni Isus, Fiul Omului –

Găsi-va El credinţă pe pământ?…

Flavius Laurian Duverna

Drumul Dragostei Divine

Când Dragostea te luminează
Şi-ntreaga fiinţă-i spre-nnoire,
Un nou curent în ea pulsează
Ca un balsam sfânt de fericire
Dând Domnului slavă-n mărire.

Ea-ţi schimbă starea firească
Orientând-o astfel, către Isus,
Cel ce în firea-I pământească
Sub legea osândei S-a supus.
Sub hotărârea Tatălui de sus.

Când Dragostea îţi cârmuieşte,
Pe-a mării valuri, luntrea vieţii,
Atunci Ea-n lacrimi împleteşte
Speranţe dragi, sub vălul ceţii
Când treci prin vârsta tinereţii.

Şi dacă-n noaptea cu furtună,
Tu te-ai trudit să nu te-afunzi,
De n-ai fi fost cu Ea împreună
Sub val puteai să te scufunzi
Şi-n sus să nu mai pătrunzi.

Când Dragostea-ţi orientează
Întreaga viaţă, spre mai bine,
Când paşii tăi ţi-i îndreptează
Să mergi pe căi sfinte, divine,
S-alegi, voinţa ta îţi aparţine!

Atunci vei fi-o scump-alinare
Pentru bolnavi ce-n suferinţe,
Sperând aşteaptă vindecare
Prin ale Domnului făgăduinţe
Ce-or fi transpuse-n biruinţe.

Când Dragostea-ţi călăuzeşte
Intenţii, gânduri, înspre pace,
Atunci pe sine,…se jertfeşte
În tot ce-n jur cu drag şi face
Iar despre-a sale fapte tace.

N-o mai suna, ca şi-o aramă,
Sau un chimval zăngănitor, –
Ce-n sunete într-una cheamă
Prin surle,- anunţând tuturor
Spre slava propriului… amor.

Când Dragoste e şi primează
Punând-o-n locul cel de frunte,
Atunci Ea viaţa-ţi guvernează
Principiul, prin fapte mărunte,
Şi-ajungi pe-al Sionului munte.

Puterea Sa transformatoare
Va demonstra rodul credinţei,
Şi-n veşnica Sa,… luminare,
Vei progresa-n viaţa umilinţei
Urcând spre culmea biruinţei.

Flavius Laurian Duverna

Privește cerul prin credință,
Sunt mii de îngeri nevăzuți,
Acolo au ei locuință,
Nu poți să-i numeri, sunt prea mulți.

Privește cerul în furtună,
Soarele pare c-a pierit,
Nu te aștepți la vreme bună,
Nici viitor mai fericit.

Privește cerul cu ardoare,
Cineva este foarte-atent.
La orice mică întâmplare,
Chiar de nu-L vezi, El e prezent.

Privește ceru-n zi senină,
Cu laude și mulțumiri,
Când bucuria ți-e deplină,
Și fața Domnului admiri.

Privește cerul, Domnul vine!
Suntem noi oare pregătiți?
Avertizat e orișicine?
Ajuns-am blânzi și umiliți?

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Glosă de Vară

Prea frumoasa dulce vară
Revenit-a-n prag de ţară,
Sub mantia-i sa cea verde
Ţara toată s-o desmierde,
De cu zori şi până-n seară.

Şi-a venit… cu mii de flori
În fel de feluri, – culori –
Plină de frumseţea-i rară
Covor punând peste ţară,
Prea frumoasa dulce vară.

Şi-a aşteptat cu mult dor
Ca-n murmur lin de izvor
Să-şi asculte doina clară,
Şi-n freamătul frunzelor,
Revenit-a-n prag de ţară.

Cu ea mii de păsări multe
Versul doinei să-l asculte,
Revenit-au, pe-ncredere
Să n-aibă cumva pierdere
Sub mantia-i sa cea verde.

În cântec şi-aduc aportul
De la Domnul vesel rostul
Ce l-au sperat cu nădejde
Că-l vor trăi şi-l vor vede
Ţara toată s-o desmierde.

De cu zori şi până-n seară
Ţara toată s-o desmierde
Sub mantia-i sa cea verde,
Revenit-a-n prag de ţară
Prea frumoasa dulce vară!

Flavius Laurian Duverna
27 iunie 2018

Oare mărimea
și greutatea
unei piramide
pot acoperi
ceva definitiv?

Am îngropat eul
în piramidă,
apoi am zidit ieșirea
pentru a nu fi găsit
de nimeni.

Am avut vaga senzație
că totuși nu era mort.
Parcă mai mișca
degetele de la picioare,
de la mâini și chiar
și buzele.

Îmi dăduse bătăi de
cap în ultimul timp.
Se compara mereu cu alții
și întotdeauna ieșea
cel mai frumos,
cel mai inteligent,
cel mai priceput,
cel mai activ și da,
cel mai credincios.
Mândria stătea
în spatele lui și
dădea aprobator din cap,
iar egoismul zâmbea mulțumit
la nesfârșitele fraze
care începeau cu Eu…

În centrul lumii și
al atenției
ieșea în evidență
doar el – eul.
Dar unde era Isus?
Cred că era
foarte departe
și nespus de trist…

Cineva îngrijorat
a venit și mi-a spus
dacă nu am loc
în piramidă și
pentru el.
Ar vrea să îngroape
un personaj care s-a
atașat de el și
de care nu mai putea
scăpa – formalistul.

Cu greu am găsit
împreună metoda
de a-l îngropa.
Nu reușeam să-i
acoperim capul.
În cele din urmă
am izbutit.

Găsisem soluția.
Ne rugam împreună,
studiam Biblia și
ne gândeam cum
să facem cât mai
mult bine celor din jur.
Domnul Isus și slava Sa
erau subiectul și
viața noastră. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondelul unei poveşti de Dragoste

( Dedicat Ligiei Dinu, cu ocazia zilei
de nuntă din 17 iunie 2018, Sinaia.)

Motto:

” Pune-mă ca o pecete pe inima ta,
ca o pecete pe braţul tău; căci
dragostea este tare… şi gelozia
este neînduplecată… jarul ei este
jar de foc, o flacără a Domnului.”

Cântarea Cântărilor 8, 6

Cu sufletul încrezătoare în Dumnezeu
Te-ai lăsat în grija Lui cea protectoare;
Şi ţi-ai pus în umilinţă şi iubirea mare
Toată energia, în bucuria unui jubileu!

Ideal, dealungul timpului nutrit mereu
Pentru-mplinire-n gingăşie şi-n onoare,
Cu sufletul încrezătoare în Dumnezeu
Te-ai lăsat în grija Lui cea protectoare!

Şi de peste mări şi ţări, un lung traseu
Trimisu-ţa, ţi-a fost, pe aripi zburătoare
Cel drag, când nu te-aflai în aşteptare,
Şi ţi-ai văzut idealul apărut instantaneu
Cu sufletul încrezătoare în Dumnezeu,

Te-ai lăsat în grija Lui cea protectoare!

Flavius Laurian Duverna
17 iunie 2018

Privesc la chipul Tău în gând
mă minunez de-a Ta sfințenie,
cum ai putut umil și blând,
să duci o viață-n curățenie.

În atmosfera de păcat
orișice clipă-a fost durere,
dar Tu-ai rămas mereu curat,
așa cum Legea dreaptă cere.

Nu trup de înger ai luat
venind în lumea noastră neagră
ci chiar de om degenerat.
( Lucrarea răului fiind largă. )

Ai îmbrăcat haina umană
peste divinitatea Ta,
ca orișice slabă persoană
prin Tine-n ceruri sfânt să stea.

Nici printr-un gând Tu n-ai cedat
ispitelor chinuitoare.
Atât de pur, imaculat,
în vorbe, caracter, purtare!

Ai devenit păcat pe cruce,
Tu, Mielul blând, nevinovat,
Cel ce neprihănire-aduce
în noi. Ce schimb, har minunat!

Ce strâns uniți vom fi cu Tine,
prin scumpă legătură dulce!
Nicicând, îngerii știu prea bine,
această stare n-or ajunge.

Brațul Tău stâng azi înconjoară
cu drag întreaga omenire,
iar brațul drept ca-ntâia oară
tronul ceresc în strălucire.

Nu poate mintea înțelege
adânc frumos de mântuire,
nici vorbele cât le-am alege –
e-un infinit plin de iubire!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie