Șarpele strălucitor în Eden minți pe Eva
că nicicând nu va muri
luând un fruct, călcând porunca.
Astăzi lumea-ntreagă crede –
veșnic sufletul va fi.
Cu cei duși în altă viață
ești în stare a vorbi.
–––––––
Tu pe cine crezi, creștine,
pe Domnul sau pe cel rău?
Ce rost are învierea,
când e-n rai sufletul tău?
Ți-este dor și de părinți,
de cei dragi stinși de curând,
voce, chip, vorbe fierbinți,
ai dori să mai auzi,
să zărești măcar puțin.
În pericol mare ești,
demonii la tine vin!
Mulți nu cred că este Diavol.
Ce tot spuneți!? Sunt povești!
Ființă nostimă cu coadă,
ce rău ar putea să-mi facă?
Și-apoi cine să mai creadă?
Tragedie, suferință, vinovat e Domnul doar!…
–––––––––––-
De nu citești din Scriptură,
de nimic nu ai habar.
Lupta ce a fost în ceruri,
rostul omului și-al vieții.
Tabăra Cui o alegi?
De ce parte vrei să mergi?
Evoluționismul spune
că aduși la existență
prin hazard suntem cu toții,
și-un strămoș comun și unic
avem în soiuri și specii.
––––––––-
Relatarea din Genesa
pare o legendă simplă,
Biblia nu e crezută,
Cuvântul cel sfânt negat.
Oamenii vor zei să fie,
în ce nu știu existență
dorite ființe divine.
Tot prin proprie putere,
și gândire, meditație,
să pătrundă alte sfere
în profundă contemplație.
––––––––
Cine îți conduce gândul?
Ce teme te preocupă?
Când lași mintea să se umple
cu multe imagini rele,
murdăria nu mai iese,
foarte greu să se mai spele!
Nu lăsa nici cea mai mică
deschidere către rău!
Ferește priviri de rele,
gând curat să ai mereu!
Ziua șaptea de odihnă,
cea corectă după Lege,
de-un păgân a fost schimbată,
fiind pe tronul Romei rege.
Mai târziu vin explicații
că Biserica, da, poate
să reformuleze
ce rostit-a Domnul sfânt.
Biserica-i cu putere
și astăzi pe-ntreg pământ.
–––––––––
Ziua ce-arăta că omul
e făcut de Creator,
aleasă de El anume,
omul a-ndrăznit s-o schimbe.
Lucrurile nu sunt bune…
Toate-aceste amăgiri,
fac păcatul mai plăcut,
dulce și atrăgător,
nu ceva grav, de temut.
Dacă nu mai e păcat,
nici salvarea nu o vrei,
nici Mântuitor Preasfânt.
Nu mai crezi în judecată,
socoteală nu vei da,
nimănui, nicicând vreodată
ce-ai făcut în viața ta.
Crezi că nu mai ai nevoie
de Cel Sfânt și nu depinzi,
decât doar de-a ta voință.
––––––––
Cât de-amarnic tu te minți!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
