Intercer – Poezii si editoriale

Fă-mi, Doamne, inima făclie,
Să lumineze-n noaptea neagră,
S-aprind în toți speranță vie,
Rupând necredința ce-i leagă.

Privirile înlăcrimate,
Spre Tine iarăși să se-ntoarcă,
Să fie temerile toate,
Gonite din a vieții barcă.

Tristețe și singurătate,
Înlocuite de căldură,
Lumină, pace, bunătate,
Isus cu viața Sa cea pură.

Copiii Tăi să ducă-n lume,
Zâmbet și binecuvântare,
Până ce soarele apune,
Oriunde și fără-ncetare.

Te laud și recunoștință,
Ți-aduc și multe osanale,
Așez întreaga mea ființă,
În mâinile voinței Tale! Amin!

Floare de colț

Privesc la mine zâmbitoare,
Atâtea chipuri ce s-au stins,
Dar ce-au gândit, ce doruri oare
Purtau în ei? Ce zel aprins?

Bunici și străbunici se-arată,
În haine simple de copii,
Apoi în haine de armată,
Părând cu toți atât de vii.

Și peste timp multe momente
Din viață au înregistrat,
Mai de demult sau mai recente,
Istoria, viața, minunat.

Un alt album primit din ceruri
Privesc cu gândul la strămoși,
Ce privilegiu căci de-a pururi,
Vom fi doar tineri și frumoși!…

Floare de colț

Isus, Oaspete nevăzut,
Aduse astăzi din Eden,
Flori aurite ce-au crescut,
Pe-al vieții veșnice teren.

Cu ochii minții le privim,
Și admirăm cerescul dar,
Respect, Încredere loc prim
Având în florile cu har.

Timp rezervat sau mic Cadou,
Au un parfum deosebit,
Devotament păstrat ca nou,
Slujire pentru cel iubit.

Apreciere, Compliment,
Fac drumul vostru mai ușor,
Dragostea – gingaș sentiment,
E în buchet tărâm de dor.

Păstrați mereu aceste flori,
Mic paradis venit de sus,
Și împreună printre nori,
Îl veți primi pe Domnu-Isus! Amin!

Floare de colț

Încet-încet se depărtează,
Învăluită în mătase,
Cu pași ușori pe la amiază,
Ducând cu ea vise frumoase.

Și cântul ei atât de dulce,
Se stinge blând ca o chemare,
Parfum de iasomii se duce,
Răsar în loc regrete-amare.

Ce multe stele stau presate
În cartea de călătorie,
Și câte locuri minunate
Rămân imaginație vie?

O picătură rătăcită
Căzuse-n cupa de cristal,
Credeam că-i dor, apă vrăjită,
Strop de iubire, leac vital…

Mă uit spre munți, mă-ntorc spre mare,
Păduri mă roagă de-nsoțire,
Maci roșii vor cu-nfiorare,
Să le mai cânt despre iubire.

Izvoarele încremenite,
Și căprioarele curioase,
Ascultă șoaptele rostite,
Iubirea vieții cum le coase.

Și precum ceața se destramă
De razele învingătoare,
Aștept și astăzi fără teamă,
Fiece zi cu nori sau soare…

Floare de colț

N-auzi în adâncuri de suflet,
Un Nume ce tainic răsună,
Și-ncet crește parcă un vuiet,
Ce-anunță pe toți Vestea Bună?

Mai poți risipi în plăcere,
Fărâma de viață primită?
Alergi zilnic după avere,
Confortul ți-e dulce ispită?

Ai prea multe planuri legate
De cele de jos, trecătoare,
Isus și Scriptura-s uitate –
Doar scurt un salut la plecare?

Vino, te rog, nu-i timp de pierdut,
Salvare să duci pentru lume,
Spune oricui de harul prea mult,
De-Isus-al iubirii scump Nume!

Floare de colț

Insule verzi în ape-albastre,
Având istorii neștiute,
Ascund cruzimi privirii noastre,
În alte veacuri petrecute.

Ce lin plutesc pe râuri plute,
Dar între munți se-ascunde satul,
Biserici, temple stau tăcute,
Un crez creștin, păgân e altul.

Un tânăr misionar murise,
Lovit de un topor, ca dreaptă
Pedeapsă-a legilor nescrise
Și consumat după-a lui faptă…

Floare de colț

De mult timp vă țin de mână,
Din priviri zidesc o punte,
Șoapte dulci trimit să spună,
Lucruri grave sau mărunte.

Zi de zi cresc în putere,
Și sunt tot mai îndrăzneață,
Dacă luna mi-o veți cere,
O comand on-line la piață!

Sunt frumoasă, visătoare,
Leagăn pentru idealuri,
Am curaj să-nfrunt pe mare,
Și furtuni și nalte valuri.

Și de treceți prin durere,
Împletesc în suferință,
Legătură ce nu piere,
Bunătate și credință.

Vreau să mă păstrați ca nouă,
Să nu-mi scadă strălucirea,
Căci din cer sunt dată vouă,
Mă numesc frumos – Iubirea.

Floare de colț

Lujer suplu se ridică
cu-ndrăzneală dintre frunze,
Iar în zori o floare mică
se deschise, nu se-ascunse.

Soarbe razele de soare
odihnite în petale
Și încet se face mare
ca dorul inimii tale.

Aș dori ca viața-ntreagă,
frumusețea-i să dureze.
Floare roz, cât mi-ești de dragă,
te-aș lua pe metereze!

Să vezi lumea-n zări departe,
iar în noapte drum de stele.
Te voi culca într-o carte,
și te-oi da iubitei mele…

Floare de colț

Aripi albe se coboară,
De un secol peste țară,
Întreit mesaj în pagini,
Versete, multe imagini.

Profeții, învățătură,
Texte grele din Scriptură,
Explicate în detaliu,
Strălucind ca-ntr-un vitraliu.

Vești din țări îndepărtate,
Despre orice-activitate,
Și lucrarea misionară,
Cum se-ntinde, parcă zboară!

Prin război, cutremur, ape,
A trecut distrus aproape,
Iar când zările-s senine,
Cu alt glas și haină vine.

Mereu plin de tinerețe,
Sfat dă pentru toți să-nvețe,
Și întreaga omenire
Să afle de-a Lui venire.

La mulți ani și-o veșnicie!
Ploaia Duhului să vie,
Mult mai mulți să te citească,
Lucrarea să se sfârșească! Amin!

Floare de colț

Ciudată epidemie a cuprins lumea întreagă,
Școli, birouri, instituții insistă să înțeleagă
Maladia. Ce se-ntâmplă? Căci biserici sunt atinse,
Creștini cad de slăbiciune, se văd doar speranțe stinse.

Prima e politicoasă, nu-i rebelă ca oricare,
Nu-i atee, darwinistă, este simpla Amânare.
Nu acum! Nici astăzi poate! Nu am timp! Ce oboseală!
Altă boală – Neglijența, iute iese la iveală!

Dulce printre nori plutește, amorțind fără să știe,
Nu-i elan, voință tare, se numește Apatie.
Vrea neutră ca poziție, nu face vreo aderență,
Nici să ardă, nici de gheață, este doar Indiferență.

Poate ești și tu, creștine, prea bolnav de Necredință,
Știrile nu te-nfioară, suferi de Obișnuință.
Nu-ți dau sfaturi, nici rețetă, sau ce Medic te tratează,
Tu singur alegi de astăzi, somnul ori o minte trează!

Floare de colț